O femeie la vulcanizare

Dacă cele mai multe doamne sunt pasionate de genţi, Ligia Crina Bonte e pasionată de... jante de maşini. Bonte e probabil singura femeie din Maramureş care lucrează într-o vulcanizare.

În timp ce mulţi bărbaţi habar n-au cum se schimbă o roată, o doamnă de 40 de ani conduce o vulcanizare. Ligia Crina Bonte este probabil singura femeie care lucrează într-o vulcanizare. Urmează povestea inedită a unei băimărence care a schimbat geanta cu jantele. Cum s-a întâmplat asta? „În tinereţe, când eram domnişoară, am fost brutar după care, cu timpul, am început o mică afacere de familie, cu vulcanizarea. La început, bineînţeles că soţul nu a fost de acord să lucrez în vulcanizare, că a zis: „cine a văzut o femeie în vulcanizare?”. Dar aşa a fost situaţia, că la un moment dat lucra cineva cu soţul meu, Aurel, şi a plecat în Spania, aşa că a rămas singur în vulcanizare. Nu putea să lucreze singur, pentru că mai trebuia să şi plece, aşa că m-am oferit eu să învăţ. Am reuşit să-l conving să mă lase să lucrez şi datorită lui am învăţat ce ştiu acum.

Şi înainte să lucrez în vulcanizare mi-a plăcut să lucrez cu maşini, să-l ajut pe soţul meu la partea mecanică, dar asta pentru maşina noastră, când a fost stricat motorul. Aşa că ştiu şi un pic de mecanică, dar numai pentru noi”.

A început să lucreze în vulcanizare în 1996. La început a stat pe lângă soţul ei, până a învăţat. Acum a învăţat şi meserie, îi şi place ce face: „Pot să spun că îmi place ceea ce fac. Îmi place probabil şi pentru că ştiu că-i afacerea noastră de familie şi ştiu că muncim pentru noi. Îmi dau silinţa ca oamenii care vin la noi să fie mulţumiţi şi să-i fidelizăm”.Spune că, la început, într-adevăr a fost greu, nu pentru ea, cât pentru clienţi. Mulţi erau reticenţi, îi urmăreau fiecare mişcare, dar s-au convins că Lidia îşi cunoaşte meseria: „Din câte mi-au spus şi clienţii, eu nu ştiu să mai fie femei care să lucreze în vulcanizare. Probabil în ţară mai sunt, dar în Maramureş sau prin zonă eu nu ştiu să mai existe femei care să facă aşa ceva”.

De fapt, nici nu ştie cum se conjugă meseria sa la feminin: „Vulcanizator, vulcanizatoare... e greu de spus la feminin (hohote). Tocmai pentru că sunt femeie, încerc să fiu mult mai atentă decât probabil sunt de multe ori bărbaţii care fac acelaşi lucru. Încerc să fac lucrurile cât mai bine şi să fie clientul mulţumit. Nu m-a deranjat niciodată să-mi urmărească clientul mişcările. Eu mi-am făcut treaba cât mai bine şi n-am avut probleme. Dar am ajuns să avem o clientelă fidelă, iar oamenii sunt obişnuiţi să lucrez eu. Clienţii noi care vin, într-adevăr, rămân puţin surprinşi că o femeie lucrează cu roţile, dar parcă nu-s atât de reticenţi ca mai demult. Au fost şi cazuri în care am fost sunată să vin de acasă să-i ajut pe oameni pentru că aveau o urgenţă. Clienţii fideli au asemenea solicitări şi normal că nu-i pot refuza”.

Cel mai greu i s-a părut să mânuiască aparatele. Dar cu timpul s-a obişnuit şi cu asta. Pe lângă meseria de „vulcanizatoare”, Ligia Bonte creşte doi copii şi are grijă de casă. Cum se descurcă cu toate? „Fetiţa are 14 ani, iar băieţelul 10 ani. De mici i-am învăţat să fie responsabili şi să se descurce cât de cât singuri. N-am avut probleme să-i las singuri în casă nici când erau mai mici. Plus că mai vin şi ei în atelier. Mai ales băieţelului îi place să se învârtă pe aici. Fetiţa era şi ea încântată de vulcanizare cât era mai mică, dar acum e domnişoară şi nu-i place să se murdărească pe mâini”. Mâncare şi curăţenie face seara şi dimineaţa : „Mă trezesc mai repede şi aşa fac încât până la ora 9 să fie totul gata. Plus că dacă am de lucru acasă, mă înlocuieşte şi soţul meu”. Spune râzând că singurul dezavantaj al acestei meserii este că nu merită să-şi facă manichiura: „Doar când merg la ceva nuntă îmi fac unghiile, că, în rest, în 5 minute sunt murdare”.

„Îmi place ce fac. Dar dacă ar fi să lucrez pentru altcineva nu aş face-o. Dar, ţinând cont că o facem pentru noi, este altceva. Este o afacere de familie care ne permite un trai decent. Dacă aş lucra în altă parte, oricum ar trebui să lucreze cineva în locul meu, şi oricum este de dat un salar. Aşa că nu mai bine ne rămâne nouă acel salar şi ştim şi că facem lucrul de calitate? Primăvara şi toamna este mai agitaţie. Nu este o afacere din care să te îmbogăţeşti, să faci avere, dar pentru noi este suficient. Secretul fidelizării unui client este să practici preţuri mici şi să faci lucrul de calitate” - Ligia Crina Bonte, „singura vulcanizatoare” din judeţ.