O expozitie de arta arhetipala

* Galeria Golden Gallery din Gold Plaza a gazduit vernisajul unei interesante expozitii de pictura si sculptura ce reuneste lucrari de arta realizate de baimarenii Robert Strebeli si Marcel Stanciu. Evenimentul a fost organizat de Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniul Cultural Maramures. Expozitia Ichtis va ramane deschisa la Galeria Golden Gallery din Gold Plaza pana la sfarsitul lunii februarie. „Este a doua expozitie de la Golden Gallery, realizata de aceasta data de un pictor si un sculptor, Robert Strebeli si Marcel Stanciu. Trebuie sa spun ca, in primul rand, pe cei doi ii uneste ideea de arhetip. Amandoi se ocupa de lumea aceasta a arhetipurilor plastice, o lume care din cauza inconsecventei teoretice a criticilor si a lumii culturale a devenit tot mai confuza. De curand am citit, chiar intr-un dictionar, ca orice cuvant este un arhetip. Nu este adevarat. Eu am vrut sa clarific zona aceasta a arhetipurilor plastice si am pornit de la ce inseamna Brancusi in arta, de la ce inseamna simetria, am apropiat simetria de arhetip. Am incercat sa descopar ce inseamna pentru cei doi expozanti simetria si arhetipul. Titlul expozitiei, Ichtis, vine de la peste si chiar daca acest arhetip nu se regaseste in toate lucrarile, cei doi au numeroase simboluri crestine, chiar si precrestine, frizeaza simetria, ducandu-se spre o generalizare, o filosofare a formei. Nu sunt niste artisti vadit figurativi si de aceea, daca ei se ocupa de aceasta lume a arhetipurilor pe care aproape a epuizat-o Brancusi mi-am permis sa fac o digresiune filosofica asupra a ceea ce inseamna arhetipul plastic. In functie de aceste concepte, am incercat sa-l explic atat pe Robert Strebeli cat si pe Marcel Stanciu. La Robert Strebeli pictura ia o intorsatura extrem de interesanta si contradictorie. Aproape ca intra in paradox, in sensul ca declara de la inceput ca este vorba despre niste structuri simbolice si arhetipale, ca in cazul ingerilor ce intra in pahare, dupa cum, dincolo, la Marcel Stanciu, avem marul lui Adam. Dupa ce face aceste declaratii si realizeaza acesti ingeri carora le lipsesc fetele, totusi, in executarea formei, pentru ca arta in primul rand este forma, se prabuseste pur si simplu in exterioritatea suprafetei. Este foarte preocupat de ultimele irizari de forma, realizand o crosetura. Sunt suprafete granulate, ca de matase, detalii din ce in ce mai mici, aproape ca un abur. Unul dintre acei balauri parca e o litera ciudata sau un arabesc misterios. Practic el isi realizeaza acest ideal plastic cautand absolutul de la suprafata. Declara ca merge spre esenta, merge spre arhetip, spre matricea lucrurilor, dar, in fapt, el se arunca spre ultimul strat al culorii, spre superficialitatea absoluta si abisala. Ori acest paradox creeaza o tensiune emotionala in tablourile lui. Mi se pare ca am reusit sa decriptez vizualul lui Robert Strebeli. La Marcel Stanciu, lucrurile sunt si mai dificile, pentru ca sculptura este extrem de evidenta. Trebuie sa lucrezi cu foarte putine forme, sa le armonizezi si acolo orice greseala se vede mult mai repede decat in pictura. Am sesizat ca este un sculptor autentic. Se simt radacinile lui rurale din Dealul Mare. Exista fantastic in sculptura lui, exista, de asemenea, si foarte multa modernitate prin tratarea suprafetelor, chiar postmodernitate. Este un artist modern, dar nu poate sa scape din ghearele acestea ale artei populare care este, fara sa vrei, simetrica. Ce m-a impresionat mai mult si ce am incercat sa explic atunci a fost faptul ca el nu-si paraseste ideea, indiferent daca risca sa intre in simetrie, sa intre in banal. Este foarte preocupat de propriile lui obsesii si nu se lasa usor convins de artificiile artei moderne. Nu vrea sa fie modern cu orice pret sau pretul de a-si pierde ideea si atractia lui spre autentic. Eu ii consider pe amandoi artisti nascuti in aceasta sfera a Maramuresului, reusind sa nu cada in capcana parasirii cu totul a originii. Expozitia este foarte frumos organizata, reunind sculpturi si picturi de mari dimensiuni, este usor de vizionat si este o placere sa intri in contact cu aceasta expozitie. Eu nu am vrut decat sa creditez acesti doi artisti, pot spune chiar doi mari artisti baimareni”, a afirmat Ioan Marchis, directorul Directiei Judetene pentru Cultura Maramures. Simbolistica crestina „Asa cum se stie, pestele a ajuns, in urma unui sincretism religios, sa joace un rol important in simbolistica crestina. In limbajul figurat al Evangheliei, oamenii sunt pesti care inoata in noianul marii (St. Ambrosius: „Pisces qui hans enavigant vitam”). Iisus, odata ce s-a intrupat, este comparat cu pestele sacrificat. In limba greaca, peste se traduce prin ίχθυς, „cuvant ce cuprinde initialele celor cinci denumiri cu care Iisus era designat Ιησοΰς Χρίστος Θεος Υίος Σωτηρ, adica „Iisus Christos Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul”. Pestele care traieste in alta lume, in lumea apelor, marea care se intalneste la orizont cu cerul da nastere la calatoria acestui animal simbolic in diferite lumi posibile pentru existenta noastra. In cultul cavalerilor traci, copitele calului eroului calca fie pe un trup de om, fie pe un peste, pestele fiind aici simbol al mortii initiatice care duce la trezirea si eliberarea spiritului. Pestele simbol al divinitatii care ne inghite de jos, trupul devenind astfel parte integranta a divinitatii, prin portretele luminoase cu ochii mari si albi tindem spre lumina divina, tindem sa vedem insusi lumina - DUMNEZEUL. Pestele prezent in fiecare lucrare simbolizeaza prezenta divinului in sufletele noastre. Rosul, culoarea vietii” - Robert Strebeli Ioan BOTIS