O cucoana penala

Recunosc ca mi-au placut intotdeauna femeile. Cele frumoase. Nu m-a deranjat, in cateva cazuri, nici macar faptul ca erau bine mobilate intelectual. Mi-au placut si femeile inteligente si nu m-a deranjat ca unele au fost chiar frumoase. Exista insa o categorie de muieri care imi displace profund. In categoria asta intra specimenele urate, proaste, decrepite si agresive in acelasi timp. O astfel de individa e caracterizata de steatopigie pronuntata si creier atrofiat, reprezentand un regretabil exemplu de involutie a speciei umane. Daca n-ati recunoscut personajul, va mai dau cateva indicii: cucoana respectiva, lucratoare cu ora pe mai multe variante, specializata din tinerete in cantatul la fluiere cu greutati isi manifesta supararile facand spume la gura si crede ca frustrarile ei, care banuiesc ca provin in urma unei deflorari accidentale produsa de ciocnirea cu coltul mesei din bucatarie, in urma cu vreo patruzeci de ani, intereseaza o buna parte a umanitatii. Uneori si natura e nedreapta. Individei in cauza i-a jucat cu siguranta o farsa. Nimeni nu e de vina ca specimenul s-a trezit intr-o lume pe care n-o intelege si, dupa toate simptomele pe care le prezinta, n-o s-o inteleaga vreodata. Dansa e putin penala, dar da senzatia ca nu intelege. Aerele pe care si le da provin probabil din faptul ca a stat destul de multa vreme sub biroul unui director de institutie, in vreme ce omul se destindea. Am convingerea ca nimeni n-o sa poata sa-i explice vreodata cucoanei ca e mai respingatoare decat atingerea unei meduze si mai penibila decat scuzele unui politician analfabet. Nici nu se pot explica lucrurile astea unui munte de prostie ce se inalta dintr-un ocean de nesimtire. O banuiesc ca nu foloseste pasta de dinti, hartie igienica si sapun decat atunci cand ii aduce aminte cineva ca e ziua ei de nastere. Urata zi! E drept ca femeia nu e vinovata pentru ca s-a nascut proasta. Si pentru ca nu e vinovata, nici macar nu ai de ce sa o ierti. Petru Cretia zicea ca unii se nasc prosti, dupa cum altii se nasc cu ochi albastri... Situatia se schimba in momentul in care creatura salasluitoare pe fata pamantului devine nesimtita si isi dubleaza nesimtirea cu o agresivitate verbala deprinsa probabil prin lupanarele clandestine de acum trei decenii, pe unde o fi dat proba de lucru. Atunci ma supar, cu toate ca, recunosc, mi-au placut intotdeauna femeile... Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro