O cautare corecta

Cunosc femei si barbati care au devenit straini in aceasta lume fiindca au pierdut pe cine iubeau cu ardoare, si acum traiesc numai in trecut si in cimitir...Traiesc din amintiri, nostalgici, fara ca viitorul sa le spuna ceva. Acelasi lucru s-a intamplat si cu ucenicii lui Isus. Ei l-au pierdut pe Cristos de doua ori: • prima data l-au pierdut in Vinerea Sfanta cand a murit pe cruce. „Noi am crezut ca el va salva poporul!” – spun ucenicii lui Emaus. • L-au mai pierdut pe Isus in ziua Inaltarii cand, in vazul tuturor apostolilor s-a ridicat spre cer si era acoperit de nori. Nu L-am pierdut niciodata... Dar, de fapt, nu L-am pierdut niciodata. Mironositele, in ziua de Pasti, ca si ucenicii in ziua Inaltarii, erau avertizati ca Isus este viu, este cu ei si va ramane in lume pana la sfarsitul veacurilor. • In dimineata Pastelui, ingerul le-a intrebat pe sfintele femei care-l cautau pe Isus in mormant: „Pentru ce-l cautati pe Cel Viu intre cei morti?” (Lc. 24.5) • In dimineata Inaltarii, ingerii ii intreaba pe apostolii care priveau nemiscati, cu ochii fixati la cer: „De ce ati ramas atintiti cu privirea spre cer?” (Fapt. 1.11) Cele doua mesaje interogative venite din cer ne invata cum trebuie sa-l cautam pe Dumnezeu si unde il vom afla. Gresesc cei care il cauta pe Dumnezeu in mormant, spunand ca-i mort. Asa au crezut si Iosif din Arimatea si Nicodim, asa credeau mironositele, asa credeau apostolii. Primii doi, Iosif din Arimatea si Nicodim, i-au facut inmormantarea cuvenita, femeile s-au dus cu miresme pentru a feri trupul lui Isus de putrezire... Iar apostolii se ascundeau de frica iudeilor cu gandul ca, mai tarziu, dupa ce pericolul a trecut, sa-si faca mai departe meseria de pescari. Aceasta conceptie, teorie, care spune ca Dumnezeu este mort, este raspandita in lume. Chiar si noi, credinciosii, riscam adesea sa-i aducem lui Cristos un cult nostalgic, ca unei rude scumpe disparute, pentru ca nu simtim prezenta Lui in viata noastra, prezenta fizica. Mai sunt si alti credinciosi care, asemeni Mariei Magdalena, vor sa il pastreze pe Cristos numai pentru ei si nu impartasesc credinta lor, experienta lor, cu altii... Ascund talantul primit si nu-l fructifica prin apostolat. O alta categorie de oameni il aseaza pe Dumnezeu deasupra norilor. E vorba despre gloata imensa a oamenilor botezati care cred, dar nu practica credinta, nu fac nimic pentru mantuirea sufletului. E vorba despre mentalitatea acelora care spun ca Dumnezeu ne-a parasit... Dumnezeu nu se intereseaza de soarta lumii... nici cei care sunt buni crestini nu o duc mai bine... pot sa fiu om corect si fara Biserica... O intalnire prin iubire Cautarea noastra trebuie sa fie corecta. Aceasta este avertizarea sarbatorii de azi. Cristos a promis ca va ramane intre noi pana la sfarsitul veacurilor, ceea ce inseamna ca: Dumnezeu nu este nici in mormant, nici deasupra norilor. Aceasta sarbatoare ne spune ca Isus Cristos nu este in alta parte, el este prezent in lumea noastra. Este prezent: - in Euharistie, care este trupul sau real; - El este prezent in comunitatea crestina, in comunitatea Bisericii universale, care este Trupul sau mistic; - El este prezent in orice suflet in stare de har, care este si locul sau privilegiat. Toate acestea ne spun ca rugaciunea noastra nu poate fi o evadare in afara realului. Viata noastra crestina nu ne poate indeparta de semenii nostri, fiindca apostolul Ioan spune: „Caci cine nu-l iubeste pe fratele sau pe care il vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede”. Si astfel putem concluziona: - In participarea frecventa la Euharistie il vom gasi pe Cristos; - In dragostea frateasca si in credinta fata de Biserica il vom gasi pe Cristos; - Intr-o rugaciune atenta la prezenta Sa, noi il vom gasi pe Cristos. Astfel, cautarea lui Dumnezeu in persoana lui Isus Cristos nu va fi o cautare inselatoare, nici nu va insemna descoperirea unui mormant pustiu sau a unui cer gol, ci va fi o intalnire plina de iubire cu Acela care, mai intai El ne-a iubit pe noi. Heinrich Francisc