O bombă de 5 milioane de Euro dinamitează Prefectura Maramureş

Un proiect de aproape 5 milioane de Euro cu nume pompos şi o ecuaţie cu multe necunoscute care demonstrează gradul de jaf, corupţie şi interese din afacerea „fondurilor europene”. Instituţia Prefectului Maramureş are un singur proiect pe fonduri europene: „Managementul infrastructurii critice la nivel regional prin îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivelul autorităţilor publice locale”, în parteneriat cu Prefectura Bistriţa Năsăud. În total, vreo 5 milioane de Euro, din care instituţia ar rămâne, practic, cu 10 servere, 3 hărţi interactive pe care le are deja, un soft, o tabletă interactivă, pixuri, umbreluţe şi un spot publicitar. Circa 70% dintre activităţile proiectului sunt cuprinse deja în alte proiecte pe fonduri europene şi guvernamentale. Practic, dacă am scădea supraevaluările şi suprapunerile, cheltuielile eligibile ar rămâne undeva la 200.000 de Euro, mai puţin de 5% din valoarea proiectului. Acesta este şi motivul pentru care trei prefecţi au refuzat până acum să implementeze fantomaticul proiect despre care nimeni nu ştie nimic. Acum, povestea a ajuns în vizorul DNA şi DLAF, iar instituţia Prefectului are de ales între două rele: fie implementează un proiect care „toacă” de pomană banii europeni, fie refuză implementarea lui, riscând sancţiuni.

 

 

 

Un proiect de circa 5 milioane de Euro, apărut de nicăieri şi direcţionat spre nicăieri, cu multe încălcări, suprapuneri şi necunoscute, care a isterizat instituţiile locale şi centrale. GAZETA de Maramureş a descoperit o poveste incredibilă despre modul în care o mafie „invizibilă” reuşeşte să manevreze, ca într-un puzzle, instituţiile statului, creând un sistem de tocat banii europeni. Totul aparent legal şi transparent.

 

Povestea a pornit de la un nume pompos: „Managementul infrastructurii critice la nivel regional prin îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivelul autorităţilor publice locale”. Suficient de pompos încât să justifice o cifră cu şase zerouri. În Euro. E singurul proiect pe fonduri europene a cărui beneficiar e Instituţia Prefectului Maramureş, în parteneriat cu Instituţia Prefectului din Bistriţa Năsăud. Şi totuşi, nimeni nu ştie cine a scris proiectul, cine l-a promovat. Ba mai mult, existau suspiciuni cu privire la eligibilitatea sa. Mai exact, prefecturile nu intrau în categoria beneficiarilor eligibili în Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA). Însă, evident, în poveştile cu băieţi deştepţi, există numai finaluri fericite sau finaluri cu DNA. Povestea noastră e deocamdată la mijloc.

 

Măreaţa idee de proiect a fost transmisă, nu se ştie de către cine, în 2010, într-o cerere de idei de proiecte. Apoi cineva, nu se ştie cine, a semnat cererea de finanţarea şi, în câteva zile, spre finele lunii februarie a anului trecut, a sosit un contract de finanţare şi anunţul că cererea este aprobată, iar Instituţia Prefectului Maramureş e „fericitul” câştigător al unui proiect cu valoare totală de peste 23 de milioane de RON, adică vreo 230 de miliarde de lei vechi, deşi niciun angajat al instituţiei nu participase la redactarea proiectului! Numai că „fericirea” s-a spulberat repede. Banii urmau să fie cheltuiţi aşa cum au venit: pe nimic. De fapt, din puhoiul de bani europeni, Prefectura Maramureş nu rămânea cu mai nimic. Sau rămânea cu 10 servere, 3 hărţi de risc, pixuri, umbreluţe, un spot TVA, un soft.

De fapt, în perioada de circa 2 ani, cât a trecut de la lansarea ideii de proiect, la semnarea cererii de finanţare, în Maramureş existau deja şapte proiecte pe situaţii de urgenţă, aşa că, trei sferturi din activităţile proiectului erau deja finanţate prin fonduri europene sau guvernamentale.

De exemplu, proiectul PODCA prevedea realizarea a trei hărţi de hazard: climatic, geomorfologic şi hidrologic. Numai că, printr-un program de finanţare, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului realizase deja aceste hărţi la nivelul întregii Regiuni Nord Vest, deci, şi în Maramureş şi Bistriţa Năsăud.

Atunci pe ce urmau să fie cheltuiţi banii? Pe onorarii. 164 de persoane urmau să lucreze 585 de zile la elaborarea de rapoarte, strategii, studii etc. fiind plătite cu fabuloasa sumă de 1.680 de lei pe zi, fiecare. Apoi, alte 57 de persoane urmau să lucreze 644 de zile pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice fiind plătite tot cu 1.680 de lei pe zi. În schimb, beneficiarul proiectului, Prefectura Maramureş, urma să primească firimituri: 200 de lei, lunar, pentru comunicaţii. Apoi, proiectul prevedea schimburi de experienţă prin ţări îndepărtate, ca şi Norvegia, fără să se explice cine le organizează şi de ce. Nu e de mirare că trei prefecţi s-au ferit să implementeze acest proiect. Ba mai mult, stagnarea a atras atenţia Ministerului. Din datele noastre, ministrul şi-ar fi trimis Corpul de Control în judeţul nostru. Urmarea? Două sesizări, la DNA şi la DLAF. Iar proiectul a rămas însă tot în stand-by. Dacă va fi implementat, se aprobă „tocarea” inutilă şi ilegală a 5 milioane de Euro, dacă se refuză, suntem pasibili de penalităţi pentru întârzieri.

 

Am încercat să aflăm o poziţie oficială legată de toată această tevatură. Fostul prefect, Sorin Rednic, ne-a declarat numai că, în perioada mandatului său, proiectul a fost suspendat şi, fiind pe picior de plecare din această funcţie, ne-a direcţionat spre noua conducere a Instituţiei Prefectului.

Noul prefect, Anton Rohian, a spus că are nevoie de timp pentru a se lămuri înainte de a emite concluzii şi a da declaraţii.

Interesant e că nici măcar Sandu Pocol, cel care a semnat contractul de finanţare nu ştie nimic: „Cum a ajuns proiectul în Maramureş? Mergeţi la Prefectură şi luaţi de acolo informaţiile. Dacă e adevărat că m-au chemat la DNA? Nu, domnule, eu nu am nicio calitate. Eu nu m-am ocupat de proiect, nu am fost manager de proiect, nu era în fişa postului la mine. Nu cererea de proiect este semnată de mine, eu am semnat contractul de finanţare în calitate de prefect. Cererea de depunere, când s-a depus, este semnată de doamna Bondi sau de Buda, nu mai ştiu. Eu nu m-am ocupat de proiect numai când doamna Bondi a plecat în pensie, şi în momentul ăla am întrebat ce e cu proiectul, iar între timp s-a aşteptat să fie numit altcineva manager de proiect şi între timp m-a schimbat din funcţie şi a rămas aşa toată chestia. Nu ştiu pe ce filieră a venit acest proiect în Maramureş, luaţi informaţia de la colonelul Nour de la Pompieri, că el ştie cel mai bine. Eu aşa ştiu, că de la el a pornit toată chestia, că era pe situaţii de urgenţă. Cred că toată cheia e acolo, la el. În rest, nu era la mine în fişa postului, nu am fost manager, nu am fost în echipă. Mie mi-au spus, iniţial, colegii, că nu ar fi eligibil, dar până la urmă a rămas aşa şi ne-am trezit cu el în braţe după doi ani de zile. Însă nu s-a făcut nimic. În schimb, în Alba şi Sibiu s-a demarat proiectul, dar şi acolo am înţeles că e suspendat. Aici nu s-a făcut nimic. Cine l-a făcut pe la Bucureşti, e treaba lor. Nu ştiu cine e mare în spatele proiectului, dar probabil cei care verifică vor afla dacă vor să afle. E bine, totuşi, că aici nu s-a făcut nimic. Tot s-a amânat şedinţa de lansare, că a plecat Bondi în pensie şi s-a aşteptat să fie numită doamna Patachi manager în locul ei. Iar pe urmă ne-a schimbat. Când a fost Corpul de Control de la Bucureşti, m-au sunat şi le-am spus câteva informaţii telefonic, pentru că nu eram în localitate. Dar de la colegii de la Prefectură se pot lua toate informaţiile. Din start s-a înţeles că proiectul nu e eligibil, dar până la urmă a devenit eligibil, nu ştiu cum. Dar nu   s-a făcut nimic”.

 

L-am contactat pe Eugen Nour, adjunctul inspectorului şef ISU Maramureş, dar şi el a repetat obsesiv acelaşi refren: „nu ştiu”: „Cum a ajuns proiectul la Prefectura Maramureş? Nu ştiu dom’le, nu ştiu, nu ştiu. A zis Pocol că prin mine a ajuns? Nu cunosc! Cine nu spune complet lucrurile? Nu ştiu, nu cunosc! Nu eu l-am adus.”

 

„Sistemul de tocat bani europeni” e mult mai extins însă. Interesant e că, nu se ştie cine a promovat un proiect similar în judeţele Alba şi Sibiu, intitulat: „Managementul planurilor de intervenţie şi contingenţă pentru infrastructura critică la nivel regional, utilizând sisteme informatice de gestiune şi evaluare a riscurilor, pentru îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivelul autorităţilor publice locale” a cărui valoare „bate” tot spre 5 milioane de Euro, iar obiectivele şi rezultatele sunt identice. Acolo, proiectul a început, după care, sesizând că e o problemă, se pare că a fost sistat.

 

Acum, separat de verificările DNA şi DLAF, Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie să „rupă” pisica şi să decidă dacă proiectul se implementează sau nu. Numai că nimeni nu vrea să-şi asume o decizie, şi orice decizie va fi luată e una perdantă: dacă proiectul se continuă, vor fi tocaţi inutil şi ilegal banii europeni, dacă se sistează, suntem pasibili de penalităţi.

Între timp, procurorii verifică nişte bieţi ţapi ispăşitori care au semnat nişte hârtii ce le-au fost puse sub nas. „Mafia invizibilă” care mişcă proiecte, aduce fonduri europene de nicăieri şi le duce nicăieri, rămâne neclintită. Sunt nume pe care cei mai mulţi nu le ştiu, iar cei care le ştiu nu le rostesc.

Mâini care reuşesc să manevreze, ca într-un puzzle, instituţiile statului, creând un sistem de tocat banii europeni. Totul aparent legal şi transparent.

 

Vom reveni.

 

 

 

 

- Scăzând suprapunerile şi supraevaluările, din costurile de circa 5 milioane de Euro ale proiectului ar rămâne eligibil cheltuieli de circa 200.000 de Euro.

 

- Circa 70% dintre activităţile proiectului sunt cuprinse deja în alte proiecte pe fonduri europene şi guvernamentale.

 

- Trei prefecţi au refuzat implementarea singurului proiect pe fonduri europene câştigat de Instituţia Prefectului Maramureş.

 

- Nimeni nu ştie cine a completat şi semnat cererea de finanţare.

 

- Sute de persoane urmau să primească onorarii de 1680 pe zi, timp de circa 600 de zile!

 

- Un proiect similar, identic, este implementat în judeţele Alba şi Sibiu, în prezent, şi el este sistat.

 

- Dosarul a ajuns în vizorul DNA şi DLAF.