O analiză rece, densă a întâmplărilor politice ale momentului

Reporter: Există o problemă în politica românească a momentului?

Teodor Ardelean: Cea mai mare problemă în politica românească este ajustarea realităţii la corsetele legislative şi constituţionale. Acumulările petrecute în ultimi ani, care ţin de imperiul contradicţiilor dintre Constituţie şi realitate sau invers sunt atât de mari încât ceea ce se întâmplă, lucrurile la care asistăm, bulversează chiar şi conştiinţe profesionale şi politice bine ancorate în ştiinţele politicului. Şi mă refer, în principal, la faptele petrecute şi în primul mandat şi în al doilea, dar cu multe reţineri din partea preşedintelui Traian Băsescu. El ca fel de om, ca şi temperament, ar fi făcut mai multe lucruri dacă nu ar fi existat anumite temeri, anumite constrângeri. Felul său de a fi, şi preşedinte, şi jucător şi arbitru, şi-a pus amprenta pe toată evoluţia politică şi administrativ-managerială a ţării, în aceşti ani.

Acum, de exemplu, se strigă: procedura nu a fost corectă în cazul lui Vasile Blaga, a suspendării lui. Dar privind retroactiv, a fost corectă în cazul schimbării lui Năstase cu Bogdan Oltean? Astfel de paralele trădează faptul că nu ne păstrăm unitatea de măsură în cadrul aceluiaşi corpus, care este cel mai mare arbitru. Constituţia este cel mai mare arbitru. În consecinţă, procedurile de acum nu pot fi judecate, dacă cele de dinainte au fost acceptate ca legale, cele de acum nu pot fi judecate ca fiind forţate. Sunt aceleaşi proceduri şi trebuie acceptate aşa cum sunt.

Cei mai mulţi oameni sunt deranjaţi, mai ales în rândul analiştilor politici şi al gazetarilor, de ritmul transformărilor. Dar ritmul este şi el o consecinţă a unui anumit fel de alergare. Nu poţi să schimbi ritmul mersului calului, dacă a luat-o la trap sau la galop. S-a intrat într-un alt ritm de la momentul în care s-a schimbat structura politică a Parlamentului. S-a intrat pe această fâşie, de nouă modalitate de agregare şi de alergare. S-au agregat altfel forţele în Parlament şi toată discuţia aceea că este imoral şi chiar ilegal, neconstituţional cum se formează în interiorul Parlamentului forţele politice...Asta-i marea discuţie! O discuţie lipsită de sens, întrucât aşa s-au agregat forţele şi înainte. Uite adunarea UDMR-ului, UNPR-ului, minorităţile, răpirile de la...! Şi acum sunt răpiri! Dacă legea constituţională permite ca oamenii să treacă de la un grup politic la altul, să îşi schimbe orizontul şi viziunea, indiferent cum gândesc electorii acelui om, asta înseamnă că în Parlament se poate întâmpla orice.

Apoi discuţia despre lovitura de stat!

Oamenii aceştia nu ştiu ce înseamnă o lovitură de stat! Lovitura de stat poate fi civilă sau militară. Nu a fost cazul de o lovitură militară, lovitura de stat civilă înseamnă schimbarea şefului statului! Schimbarea şefului statului nu este lovitură de stat dacă e făcută de către Parlament. Dacă în Parlament formele de agregare se mişcă din stânga în dreapta şi ia o nouă cuprindere, înseamnă că putem asista la o schimbare.

Nimeni nu mai poate incrimina Curtea Constituţională, domnul Băsescu a spus-o în urmă cu cinci ani, eu am memorie bună, a spus-o într-un interviu, clarificând lucrurile: „Curtea Constituţională nu trebuie, atunci l-a deranjat pe Băsescu, acum deranjează pe alţii, să-şi ocupe timpul discutând hotărârile Parlamentului, ci să discute constituţionalitatea legilor, pentru aceasta a fost creat organismul!”

Iată câte şi câte alte elemente îndreptăţesc concluzia că toate lucrurile se desfăşoară în cadrele normale ale democraţiei de tip constituţional, parlamentar şi că nu există derapaje! Nu derapaje majore, nu există derapaje de la litera şi spiritul Constituţiei în ceea ce s-a întâmplat şi în ceea ce se întâmplă.

Rep.: Se vorbeşte de un atac la Curtea Constituţională (CC). Ce se întâmplă acolo?

T.A.: Voi spune foarte categoric! CC are o istorie, şi în această istorie are un fenomen de «incrementa adve decrementa», cum zicea Dimitrie Cantemir în scrierea lui despre istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman. Şi aici este istoria creşterii şi descreşterii CC.Am asistat, după Adunarea Constituantă şi până la constituirea primei formule de CC, la o înflorire a democraţiei. Au ajuns acolo judecători de o probitate excepţională. Au ajuns acolo oameni care au fost mentori ai mişcării constituţionale. Mari constituţionalişti au spus că acolo trebuie să fie judecători! Ei! E derapaj major, acum. Actualul preşedinte al CC nu a fost nici măcar o secundă judecător. Cum poate fi el judecător al judecăţilor? Ăsta e cel mai mare derapaj! Discuţiile despre schimbarea CC au fost masive în ultimele luni. Şi într-adevăr, în interiorul USL-ului s-au purtat discuţii diurne şi nocturne despre, unde am putut să ajungem şi de ce avem probleme cu această CC. Pentru că avem probleme!

Această Curte nu mai are coerenţa deciziilor pe care le elaborează.

Eu nu spun că sunt manipulaţi de preşedinte, în sensul că preşedintele le spune cum să facă, dar sunt manipulaţi de îngrijorările preşedintelui. Vai! Nu cumva domnul preşedinte să fie nemulţumit!... pentru că de acolo unii sunt numiţi de preşedinte! Cazul actualului preşedinte al CC. Şi discuţiile sunt multe şi au fost până la sfârşitul săptămânii trecute. Astfel că au căzut în capcana cestei discuţii cei care şi-au elaborat textele de reacţie înainte ca să se producă acţiunea.

S-a scris că în România este un atentat la justiţie. Alţii au spus că este un atentat la Avocatul Poporului. Dar Avocatul Poporului nu este o instituţie juridică, e o instituţie civilă, în apărarea cetăţenilor. Din păcate, Avocatul Poporului s-a lăsat politizat, a fost atras în bătălia asta între cei doi poli: cine-i cu Băsescu, cine e împotrivă.

Evident că bătălia a fost câştigată, chiar dacă nu total la ora la care vorbim (vineri 6 iulie n.red.), dar va fi totală de către cei care sunt împotrivă. Ei sunt pe val! Acum e pe val USL-ul, în sensul în care a polarizat curentul de opinie pe care îl doreşte populaţia!

Rep.: De ce există această reacţie negativă din partea unor politicieni europeni, a ambasadorului SUA?

T.A.: A reacţiona la ceea ce se întâmplă într-o altă ţară e un fenomen firesc, este o grijă permanentă şi o îngrijorare permanentă ca nu cumva să se petreacă anumite fenomene care scapă din intervalul de mişcare al democraţiei. Suntem şi noi monitorizaţi de alţii, aşa cum şi noi monitorizăm.

Dar a fi comparaţi cu Belarus sau cu alte ţări sunt exagerări. Exagerările se fac de regulă de către acei avocaţi neplătiţi, oameni care sunt ai cauzei. Adică, acum e perioadă de criză politică în Partidul nostru Popular (PDL) şi exponenţii PP europeni fac şi ei ce pot, sesizaţi de europarlamentarii noştri sau de către alte persoane.

Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a dat o primă declaraţie în pripă, pe care şi-a corectat-o a doua zi, am fost martor la discursul pe care l-a rostit. A spus că în România se petrec fenomene în care instituţiile statului se aşează, se armonizează cu democraţia. Alte reacţii sunt pripite şi imature! Nu suntem noi în situaţia în care să fie periclitată soarta unor instituţii care sunt exponenţi ai democraţiei.

Legat de toate acestea sau nelegat de toate acestea, nota maximă în toată această perioadă o dau premierului Victor Ponta, care a venit cu o bombă pozitivă. Generalul Wesley Clark, un general cu adevărat luminat, un specialist în multe domenii civile, nu doar militare, va fi consilier onorific al premierului şi mai ales pe probleme de energie, de fluxuri monetare şi de informaţii şi securitate militară. Sunt un admirator al generalului pe care l-am întâlnit în deplasările mele la NATO şi în SUA. Este un om care are o faţă luminoasă. Cu el vom putea clarifica până şi mărunţişurile economice. Cred că va fi ceva pozitiv pentru investitori şi nu numai!