O adunare a femeilor (a)tipică

Teatrul Municipal Baia Mare, secţia Dramă, vă propune o nouă piesă în actuala stagiune: ZoOm PolitikOM, o reuşită adaptare a unei piese a lui Aristofan, Adunarea femeilor, scrisă de „singurul exponent al comediei vechi.”

Preluând din „comicăria” antică aristofană mimica şi burlescul, elemente care au jucat un rol important în piesele marelui autor de comedii al Greciei antice, situat de cealaltă parte a baricadei pe care au luptat Eschil, Sofocle şi Euripide, ZoOm PolitikOM, în viziunea regizorală a lui Liviu Topuzu, este o piesă ce pune în faţa spectatorului clasica mască a actorului şi a societăţii pe care acesta o reprezintă: jumătate senină şi zâmbitoare, jumătate întunecată şi tristă, cu o lacrimă prelinsă de pe obraz până pe scenă.

Subiectul e simplu şi păstrează ideea textului lui Aristofan: femeile din Atena se hotărăsc să preia puterea politică prin controlul asupra Ecclesiei, pentru atingerea acestui scop deghizându-se în bărbaţi. Odată ce scopul a fost atins, femeile instaurează un fel de sistem „comunist” asupra bunurilor şi... sexului. De aici, o serie de situaţii ilare.

Departe de a fi doar o comedie uşoară, ZoOm PolitikOM este o piesă ce îndeamnă la reflexie. Regizorul a avut grijă să adapteze textul, pe ici, pe colo, în câteva puncte esenţiale, pentru a ne aduce aminte că trăim într-o lume de tot râsul, dar şi de faptul că factura pentru râsul ăsta tot noi o plătim. Şi pentru că situaţia e de tot rahatul, astăzi, ca şi acum două mii de ani, şi pentru că omul lui Aristofan a fost proteic, creator şi imprevizibil, aşa cum îl definea Kenneth McLeish în The Theater of Aristofan, ZoOm PolitikOM nu poate fi altfel. Nu este o piesă pentru puritani. Nici pentru conservatori, nici pentru adepţii clasicismului în teatru şi artă în general. Viziunea regizorală, susţinută de o scenografie obiectiv-minimalistă şi de jocul actorilor, pe alocuri firesc, excepţional, pe alocuri admirabil, face din această piesă un spectacol care vibrează, care are ritm, cap-coadă, un spectacol îndrăzneţ, subtil, oarecum arogant din punct de vedere intelectual, păstrând şi caracterele sale originale, antice, proteice şi imprevizibile. E un spectacol care nu trebuie ratat, concluzia fiind aceea că trebuie văzut! Vă aşteaptă actorii Dana Ilie Bărbosu, Aurora Prodan, Sanda Savolszky, Wanda Farkaş, Claudia Revan, Alexandra Sabrina Vanci, Ioan Costin, Dan Cordea, Andrei Dinu, Vali V.Popescu şi Eduard Bîndiu.

„Modificările structurale pe care le-am adus piesei lui Aristofan sunt modificări ale personajelor şi spaţiilor de scenă şi soluţiilor dramaturgice. Oarecum am recreat situaţiile şi personajele într-un fel în care putem să aducem realităţile neschimbabile, eterne, în moravurile, în obiceiurile umane pe care le înfăţişăm într-o haină a prezentului. Fiindcă, aşa cum spun şi proverbele româneşti, «lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba», la fel se întâmplă şi cu omul.

Avem zoOM politikOM, avem zoOm, avem un zoom, dacă vreţi, e un calambur cu mai multe sensuri pe care-l are titlul. Am fost trei autori ai acestui brain-storming pentru a da acest titlu.

E un spectacol jucăuş. Comedia lui Aristofan are şi nişte părţi foarte serioase, satirice, muşcătoare chiar, pe alocuri, şi noi am vrut să le scoatem în evidenţă pentru că ele fac parte din realitatea noastră cotidiană, poate chiar mai evident, mai pregnant, decât în perioada antică. Încercăm să fim nişte buni moştenitori ai lui Aristofan, în sensul că vrem să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum au fost, sunt şi, probabil, vor mai fi.

În acest spectacol, încercăm să ne respectăm linia pe care am pornit în urmă cu doi ani: revalorificarea tradiţiilor într-un sens al modernităţii. Trebuie să facem cu toţii – artişti, spectatori – efortul de a ne redescoperi şi a redescoperi valorile în care merită să ne investim energia.

Să ne cunoaştem şi să cunoaştem realităţile înconjurătoare.”

„Pentru a evita din start o fandoseală colocvială şi cumsecade a unei comunicări care nu spune nimic, voi începe prin a gradua, bineînţeles în filtru propriu, vârful nivelurilor de periculozitate al animalelor de pradă, specie din care ne încăpăţânăm să facem parte: locul trei – animalele care ucid din necesitate; locul doi – animalele care ucid din plăcere; locul unu – animalul politic. Acesta din urmă ucide din necesitate, din plăcere şi, deloc lipsit de importanţă, pentru că poate să o facă încet, cu graţia balerinei a-gravitaţionale şi cu promisiunea că va urma, atât pentru nefericitele victime, cât şi pentru cei cu uitătură pe gaura cheii.

Că în acest caz paradigma lui a ucide migrează uşor înspre a aneantiza şi că subiectul în cauză este, de regulă, doar acela care nu se înscrie în politica interesului de scurtă, lungă, sau eternă durată a animalului cu pricina, asta e o altă mâncare de peşte. O mâncare de peşte care nu i-a plăcut nici lui Aristofan şi nici nouă. Prin urmare, ZoOM PoolitikOM este of-ul aristofanic, născut din spuma metehnelor şugubăţului animal şi altoit de noi, contemporanii celor vârtos atemporale, pe trunchiul lucrurilor spuse din necesitate, din plăcere şi pentru că putem să o facem.

Ciuda că am fost, suntem şi vom fi la fel, a fost, poate, singura zvârcolire cu apucături scenografice care m-a bântuit. Dar asta nu înseamnă în nici un caz că, revenind la cele reale, nu voi crede, pe cuvânt de onoare, că politicienii noştri sunt mai apretaţi ca lemnul drept şi mai cuminţi decât cuminţenia însăşi. Nicidecum!”