O adeziune totala

Nu este pentru prima data cand auzim cuvintele radicale rostite de Isus, cateodata dure si tulburatoare. Poate ca unii se scandalizeaza. Dar trebuie sa fim atenti: sa nu fie scandalum farizeorum sau scandalul unui nepriceput al credintei. Isus cere de la fiecare crestin o adeziune totala, fara compromisuri fata de mesajul sau. El spune ca trebuie sa fim decisi de la inceput ca acest examen sa fie prompt si fructuos. Trebuie sa renuntam la schemele noastre logice... la punctele noastre de vedere si sa le urmam fara ezitare pe cele ale lui Dumnezeu. Intelepciunea divina In primul rand, invatatura duminicii de azi vorbeste despre intelepciunea divina. Prima lectura ne invita sa facem o confruntare intre vederile noastre limitate, conditionate si intelepciunea lui Dumnezeu, care strabate infinitul si nu are secrete. Scriitorul sfant intreaba: Cine poate sa cunoasca vointa lui Dumnezeu? Cu alte cuvinte: cine poate sti cu precizie planurile divine prin care Dumnezeu vrea sa conduca istoria si viata noastra? In fata misterului acestei lumi, a inimii omenesti, a contradictiilor tuturor timpurilor, nu ne ramane de facut altceva decat un singur act de credinta nelimitata in Dumnezeu, in bunatatea si iubirea lui nemarginita. A-ti uri tatal si mama! E prea de tot! Si se naste aceasta intrebare: Isus, care a facut din iubire fata de toti, chiar si fata de dusmanii sai, porunca fundamentala, sa ne invete la ura fata de cei mai apropiati noua? Se poate asa ceva? Se poate, dar nu asa cum intelegem noi! Neintelegerea vine din mentalitatea noastra egoista si limitata, dar mai vine si din slabiciunea traducerii textului originar. Limba aramaica, limba vorbita de Isus nu cunoaste timpul viitor, ci numai imperativul. Cu alte cuvinte, Cristos ii avertizeaza pe cei doisprezece apostoli care, din cauza adeziunii decisive fata de Isus, vor suferi suparari, chiar si ura din partea familiei, parintilor, sotiei, copiilor... Nu intamplator, Petru ii spune lui Isus: „Doamne, noi am parasit totul, ce va fi cu noi?” Cuvintele dure ale lui Cristos suna, in primul rand, apostolilor dar, intr-o alta conjunctura, se adreseaza oricarui crestin. Legamantul In limbajul nostru, cele spuse de Isus suna astfel: predica sa, invatatura sa, mesajul sau, viata si moralitatea noua pe care le pretinde El, cer o viziune clara din partea celui care imbratiseaza crestinismul, catolicismul. Isus cere un nou raport, nu fondat pe carne si sange, ci bazat pe apartenenta la Imparatia lui Dumnezeu. Construiesti un turn? Repari o biserica? Stai jos si mai intai fa socoteala... Ce bine zice Cristos: aseaza-te si gandeste-te bine! Rezisti sau nu? Accepti cu resemnare dusmania sotului, a soacrei, a vecinilor, a strazii...? Se naste un copil. Il ducem la biserica sa fie botezat. Daca avem doi nasi, ni se pare ca totul este in regula, nu mai este niciun obstacol. Dar exista! Si inca unul care da dureri de cap! Nu soacra sau cuscrul se leaga de botez ci altcineva, mult mai important: Isus Cristos! El spune sa nu te grabesti la botez... Stai jos si gandeste-te bine, fa socoteala: poti sa-ti educi copilul in mod crestinesc? Voi, parintii si nasii, voi stiti ce faceti?... ce promiteti in numele copilului?... Veti putea tine promisiunile facute la botez? Puteti garanta ca faceti totul ca acest copil sa devina un bun crestin? Gandeste-te bine, fa socoteala. Daca nu, atunci nu trebuie botezat copilul...Asta nu este parerea parintelui Heinrich, ci este un canon al Bisericii, formulat si acceptat de vreo 4500 de episcopi romano-catolici din lume... E semnat de Sfantul Parinte! Si ar trebui respectat, altfel umplem tara cu niste crestini care, de fapt, sunt pagani si nu fac nimic pentru mantuirea sufletului... Calea Crucii Deci, sa intelegem bine ce asteapta Cristos de la noi. El afirma ca raporturile bazate pe planul participarii la viata sa divina sunt superioare celor bazate pe rudeniile de sange iar crestinul adevarat, cand e pus in alternativa de a alege intre aceste doua grade, nu are dubii in alegerea sa. De fapt, Divinul Invatator prevesteste ce se va intampla in istoria crestinismului: - cand multi vor avea in parintii lor pe cei mai mari dusmani ai mantuirii... - vor avea in ei pe cei mai inversunati acuzatori... - vor trebui sa se desparta de ei pentru a putea urma cu fidelitate cuvantul lui Cristos... - fiind motiv de lupta, divergenta, manipulari foarte bine cunoscute... Sfantul Petru spune autoritatilor evreiesti: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu, decat de oameni” (Fapte 5,29). Prin oameni se inteleg si parintii si rudele noastre care, pentru interesele lor stupide sau alte scopuri meschine, ne indeparteaza de a urma glasul constiintei. Este un discurs dur, dar real. De aceea, dupa acest discurs, Isus trece imediat la gandul crucii. El zice: „Cine nu-si poarta propria cruce si nu vine dupa mine, nu poate fi ucenicul meu.” (v, 27). Cu aceasta scurta propozitie Isus vrea sa traga concluzia discursului sau de azi: viata crestina nu poate fi altceva decat drumul lui Isus: Calea Crucii. Heinrich Francisc