Număr al „Familiei Române” dedicat Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov

A apărut un nou număr al revistei pentru solidaritatea românilor de pretutindeni „Familia Română” – An 15, nr.2-3 (53-54), aprilie septembrie 2014 –, dedicat Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” Braşov, „şcoala cu cele mai mari rodiri academice”, după cum aprecia dr.Teodor Ardelean, redactorul şef al revistei„Familia Română”.

Acest număr dublu al „Familiei Române” cuprinde numeroase studii şi articole dedicate prestigioasei instituţii de învăţământ braşovene şi oamenilor de seamă legaţi de destinul acesteia. Este suficient să amintim că dintre absolvenţii colegiului nu mai puţin de patruzeci şi nouă au devenit academicieni. Printre aceştia se numără Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş, Alexandru Lepădatu, Valeriu Branişte, Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Lucian Blaga, Andrei Oţetea, Eugen Jebeleanu, Dumitru Stăniloaie şi Ioan Aurel Pop.

„Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov este una dintre instituţiile de referinţă ale învăţământului românesc, care, prin dascălii pe care i-a avut şi prin elevii pe care i-a format, şi-a pus amprenta ziditoare asupra evoluţiei ştiinţei şi culturii naţionale timp de peste o sută şaizeci de ani. Încă de la înfiinţarea sa, în anul 1850, s-a instalat în fruntea celor mai reprezentative şcoli româneşti, poziţie pe care o ocupă şi astăzi cu demnitatea şi autoritatea conferite de o serie de componente educaţionale de mare forţă care i-au însoţit în mod constant traseul împlinirii: competenţa, profesionalismul, iubirea de ţară, dăruirea, viziunea, capacitatea de a veni în întâmpinarea nevoilor comunităţii, spiritul de sacrificiu, conştiinţa datoriei împlinite etc.”, afirmă dr.Ştefan Vişovan.

A doua parte a acestui număr al revistei „Familia Română” este dedicată creaţiei eminesciene (moştenirea eminesciană, Eminescu şi Maramureşul sau Calea de la eminescianism la eminescologie, profetismul la Eminescu, problematica satirei eminesciene, veşnicia iubirii şi naturii eminesciene în medalistică, ecouri in memoriam Eminescu, raporturile româno-huţule în concepţia lui Mihai Eminescu sau despre boala şi activitatea poetului în perioada 1883-1889.

Nu lipseşte capitolul dedicat românilor din lumea întreagă, completat de numeroase articole, studii şi cercetări din cele mai diferite domenii (investigarea sistemelor geomorfologice torenţiale din Podişul Someşan, documentarea arhitecturii vernaculare în Maramureş, de la Botanica poporană la marea poezie românească, personalităţi româneşti pe monede şi bancnote, mass-media despre români, proza anilor ’60, Constantin Noica întru retragerea duhovnicească de la Cernăuţi, 20 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei sau dr.Teodor Ardelean – comandor al Ordinului Militar de România). Numărul articolelor şi al autorilor acestora este prea mare pentru a putea realiza o enumerare completă, dar putem afirma, fără teama de a greşi, că acest număr al „Familiei Române” este, cu siguranţă, cel mai consistent din existenţa băimăreană a revistei. 

Esenţială este rodirea...

„Pe linia unei bune tradiţii, revista „Familia Română” vă aduce în faţă o nouă temă provocatoare. Un număr dublu dedicat unei şcoli româneşti cu adevărat exemplare – Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov. Iar această exemplaritate este susţinută de rezultatele istorice, căci din acest sanctuar de limbă şi cultură românească s-au ridicat spre cele mai înalte „ceruri ale patriei”, un număr impresionant de iubitori şi simţitori, intelectuali şi ziditori, mediatori şi meditatori, învăţători şi învăţaţi..., oameni ce şi-au măsurat fructificarea în forme multiple, deasupra cărora se situează rodirile academice (...)

Aşadar, ne-am gândit să luăm în obiectivul analizei o şcoală ce a adunat în timp cele mai mari rodiri academice. O şcoală semnificativă şi remarcabilă, atât prin istoria ei, cât, mai ales, prin împletirea destinului său cu evoluţia Limbii Române şi a Sufletului Românesc. O şcoală născută în perioada în care în toate provinciile româneşti se lucra cu mult sârg şi entuziasm la trezirea conştiinţelor naţionale şi care şi-au continuat drumul încărcat cu performanţe până în zilele noastre. Căci o bună instituţie educativă presupune asumarea responsabilă şi totală a ambelor dimensiuni ale misiunii sale: atât însuşirea şi răspândirea cunoştinţelor trecutului, cât şi pregătirea şi perpetuarea înaintării naţiei şi civilizaţiei în viitor (...)

Ne-am ales să scriem cu profunzime despre o şcoală românească din oraşul lui Bariţiu, cel care, dincolo de armonia sufletului, a purtat mereu cu sine şi pentru alţii, „bunătatea evanghelică”, blândeţea filozofică, modestia nativă de sorginte transilvană şi idealismul cel mai senin, toate aceste calităţi mult mai potrivite unui sfânt decât unui luptător într-o cetate culturală atât de implicată cum era Braşovul vremilor lui şi vremilor „genezei” acestei şcoli (...)

O şcoală cum este cea prezentată în acest număr al „Familiei Române” nu este doar înălţime referenţială şi model exemplar, ci cu acestea şi dincolo de acestea, o mărturie a unui trecut glorios şi cardinal, dar şi o garanţie că misiunea asumată în acest chip nu s-a încheiat, ci va continua sub aceeaşi aureolă benefică!

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!”

Dr. Teodor Ardelean