Nu stricați ce e bine făcut! Înființarea unui Complex muzeal, o gogoașă politico-obsesivă

Recent, au început din nou atacurile la situația juridică a muzeelor din Baia Mare. Mai exact, în Consiliul Județean s-a venit cu o propunere „măiastră” de a reunifica cele trei muzee, cel de Istorie, de Etnografie și de Artă, sub umbrela unui Complex muzeal. O idee stupidă, ce necesită analiza noastră, mai ales că am fost alături de cei care au reușit să  separe fostul Muzeu Județean în cele trei entități muzeale actuale.

Nu știm care au fost resorturile care au dus la o astfel  de propunere, dar ea vine din partea unui fost jurnalist, acum implicat în activitatea administrativă, sub umbrela unui partid politic. Nu este o problemă asta, dar demersurile sunt aiuristice și nu fac decât  să  alimenteze teoria conspirației care spune că  există o entitate în Baia Mare ce și-ar dori nespus de mult să conducă un astfel de
Complex muzeal. Se pare că sculptatul de statui prin târg s-a cam terminat!

Deși este pandemie și problemele sanitare ne copleșesc, iată că sunt aleși ai maramureșenilor care se gândesc și la alte probleme. Și, dacă nu sunt probleme, le putem inventa. Într-o scriere scurtă, concisă, la obiect, se propune înființarea unui Complex muzeal care să cuprindă cele trei muzee menționate mai sus. Motivul ar fi realizarea unor economii cu sala­riile celor din conducerea celor trei muzee.

„Existența ca persoană juridică a trei muzee nu se justifică. În­seamnă, în fapt, doar posturi mai multe de conducere, șefi de secții sau contabili. Înființarea unui Complex muzeal, sub care să funcționeze fiecare muzeu cu denu­mirea actuală, ar reduce mult posturile de conducere și cheltuielile cu salariile și alte facilități. Oricum, mare parte din acestea sunt pentru oameni de partid, nu neapărat pentru profe­sioniști.
Grija CJ este de a finanța actul de cultură, nu de a ține foarte ridicat bugetul de salarii. Degeaba ținem directori, șefi de secții, șefi de serviciu și șefi de birou, fiecare cu câteva sporuri pentru scaunul pe care-l ocupă, dacă, de exemplu, unele case din Muzeul Satului se degradează din cauza ploii care se prelinge prin acoperișurile șu­brede”, se arată în scrierea alesului maramureșenilor.

Demnă de toată lauda grija față de bugetul alocat culturii în partea  de nord. Doar că situația nu este chiar așa cum a  fost descrisă.
Atunci când a fost hotărâtă separarea în trei entități juridice a fostului Muzeu Județean s-a ținut cont de aspectele acestea, a func­țiilor de conducere nou create. Inițiatorul și „făptuitorul” înfiin­țării celor trei muzee a fost Pamfil Berceanu, vicepreședinte al Consiliului Județean. Economist și cunoscător al  administrației. Ber­ceanu a ținut cont de problema posturilor, dar și de ce se câștigă prin înființarea a trei muzee.
Muzeele comasate aveau un director mare și unul mai mic, șefi de secție și mai mulți contabili ce răspundeau de fiecare secție în parte. Actuala organigramă repre­zintă trei directori și trei contabili-șefi. Deci, mare  diferență nu este. Mari economii nu se fac, decât așa cum făcea fostul „general” Gri­gore Man.  Dădea secțiilor fonduri din „gaura covrigului”, adică puțin spre nimic. Ne amintim de situații de toată jena pe care le-am desco­perit atunci. Se dădeau fonduri pentru funcționarea celor  trei secții. De exemplu, la papetărie
s-a ajuns la o culme a absurdului. Pentru trei secții, trebuia împărțită o radieră în trei, să aibă fiecare. Să nu mai spunem că nu se făceau achiziții, nu erau organizate evenimente de ținută și cu participare importantă.  Era  ceva generalist. Un muzeu fără identitate. Era ba istorie, ba al satului, ba de artă.  Nu știai ce cu ce se mănâncă. Această situație a generat și probleme deosebit de periculoase. S-a  delapidat la  greu din bugetul muzeului generalist. Și în mai multe rânduri. Controalele erau destul de greu de făcut. Trei sedii, trei arhive, trei desfășurătoare aflate sub o umbrelă. Greu de văzut că se fură din fonduri. Unele din procesele aflate pe rolul instanțelor cu privire la aceste fraude s-au terminat nu de mult. Iar preju­di­ciul... nici nu știm cât s-a recuperat. Cam asta a  fost  situația la care visează acum unii. Un Complex muzeal, o „altă Mărie cu aceeași pălărie”.

Ce s-a câștigat prin înființarea a trei muzee. În primul rând, o mai bună vizibilitate pentru cele trei entități juridice. S-a câștigat identitatea muzeelor maramureșene. Muzee sunt peste  tot, dar Școala de pictură de la  Baia Mare nu  este decât aici. Muzeul de Artă a reușit să achiziționeze lucrări importante, să organizeze manifestări importante și să participe în țară și în străinătate la evenimente. Cu siguranță,  dacă  ar fi fost un singur muzeu, nu s-ar fi putut realiza atât de multe.
Muzeul de Istorie, la fel. De la  achiziții, la evenimente, cărți, albume. Iar Muzeul de Etnografie - cu Muzeul Satului - este una dintre cele mai căutate destinații turistice din nord. Toate aceste realizări nu au făcut decât  să ridice nivelul cultural al orașului, să le confere o identitate deosebită Băii Mari și Maramureșului.

O nouă reunire nu ar face decât să strice o „rânduială” realizată cu multă muncă în anii care au trecut. Poate pofta celor care vor să conducă ar trebui canalizată spre  Direcția de Cultură, o direcție care cam stă, cam șomează. Și acolo sunt șefi, sporuri...Alea cum se justifică?