Nu Craciunul s-a schimbat, noi ne-am schimbat

Crede cu tarie ca un preot cu har trebuie sa fie si carturar, si fin psiholog, dar mai ales un bun ascultator. De aproape trei decenii, slujeste intr-o comuna care reprezinta „Muntele Athos” al Maramuresului: Barsana. In prag de Sarbatori, preotul Gheorghe Urda vorbeste pentru GAZETA de Maramures despre magia sarbatorilor de altadata, despre patriarhul Daniel si esenta credintei crestine. Rep.: Ati fost coleg de clasa, de camera si prieten apropiat al patriarhului Daniel. Cum era patriarhul in timpul studentiei? G.U.: Am bucuria ca am fost primul care i-am prevestit ca va ajunge patriarh. Eu n-am glumit, atunci. I-am spus: patriarhul Iustinian e batran, va mai trece unul dupa el si, apoi, vei veni tu. Si i-am cerut, in gluma, o gramata patriarhala. A incheiat-o, tot in gluma. O pastrez si acum, in biblioteca. Rep.: Cum ati intuit ca va fi patriarh? G.U.: Era o personalitate extraordinara inca de atunci. Avea o viata extraordinar de daruita lui Dumnezeu. Ca student, a ajunat in fiecare zi de miercuri si vineri de peste an, in fiecare seara mergea la capela universitatii, pana la ora 1.30 noaptea, si facea meditatie. Ceilalti ne numeau „dormitorul Marea Lavra”, dupa numele manastirii. In fiecare seara, el ne tinea cate o conferinta de circa o ora, cu tot ce citea. Ne expunea tot ce citea si, de la el, am mai invatat o facultate. A luat bacalaureatul cu nota 10, putea merge la orice facultate fara examen, dar a venit sa dea examen la Teologie. Mitropolitul Nicolae Corneanu a venit cu el, de aia l-a salvat patriarhul. Patriarhul era un om foarte bun la stiinta, dar nu avea voce, nu avea ureche muzicala. Si mitropolitul Nicolae a stat cu el, ca nu cumva sa nu intre, pentru ca a simtit de atunci cine este acest om. Am avut o intamplare foarte interesanta, in care el s-a luptat cu tot corpul profesoral, sa salveze studentii dintr-un an. Aveam un coleg care avea mania de a prinde ciorile si a fost poreclit „cioara”. Intr-o zi, cand a fost chemat sa citeasca, colegii din spate au soptit: „car-car”. Profesorul a interpretat ca este un afront adus la adresa lui, s-a ridicat, a plecat si a stabilit ca tot cursul ramane pe toamna. El era seful de curs si am zis: „mai, Dane, du-te si rezolva”. Eram vreo 190 de studenti. S-a luptat cateva ore cu profesorii, timp in care a demonstrat ca nu e corect ce fac si a reusit sa obtina o mica pasuire: cei care se simt vinovati sa se scrie pe o lista, sa admita ca sunt vinovati, desi erau constienti ca raman pe toamna si, atunci, trebuie sa se pregateasca foarte bine. Dan a tinut o ora intreaga un discurs in fata studentilor, in care s-a folosit de toate metodele oratorice, de stiinta si de religie, incat dupa ce a terminat de vorbit, toti cei 10 au venit si s-au inscris pe lista, de bunavoie. Ne-a salvat pe toti, dar in toamna, cand a fost examenul, Dan a venit la Sibiu si s-a luptat din nou cu profesorii, sa-i treaca pe toti. A avut argumentul: „Va dati seama ce inseamna ca si-au recunoscut vina, desi stiau ce-i asteapta? Eu nu vreau sa-i treceti fara invatatura, dar va rog sa nu-i pedepsiti in plus”. Rep.: Sunteti preot in Barsana din 1980, chiar din ziua de Craciun. Cu atat mai mult, Sarbatoarea Craciunului are o semnificatie profunda pentru dumneavoastra. G.U.: Un ochi plange, altul rade. I-am lasat pe moiseieni, de Sarbatori, fara preot. N-am stiut ca sunt atat de lipiti de mine, pana nu am plecat. In 1980, am petrecut la Moisei seara de Ajun, iar in Ziua de Craciun, dupa amiaza, am plecat. Dupa ce mi-am luat ramas bun, in tot satul era un plans general. Atunci, mi-am dat seama ca am facut o mare greseala, nu trebuia sa provoc aceasta durere in ziua de Craciun. O batrana mi-a spus: „lacrimile noastre te vor bate, ce-am gresit noi, sa ne lasi sa plangem intr-o zi de bucurie?”. Si, cand am avut problema cu baiatul, care mi-a decedat, m-am gandit la batrana respectiva. S-au atasat mult de mine, pentru ca faceam educatie cu ei. Prezenta mea la Moisei era ca un fel de Revolutie, in sensul bun al cuvantului. Cand am mers acolo, erau 8-9 oameni in biserica, dar apoi, au inceput sa vina cu sutele. Rep.: Cum descrieti viata spirituala din Barsana? G.U.: Aici, au fost preoti foarte buni. Era o parohie puternica. Eu aveam 29 de ani cand am venit aici, am fost cel mai tanar preot din istoria satului, s-a speriat si episcopul ca m-a trimis, era o localitate raspandita, lume multa la biserica, in jur de 1500-1600 de oameni. Totul a fost bine pana la Revolutie, aceasta a produs un soc puternic. Rep.: E ciudat ca, dupa Revolutie, a scazut numarul credinciosilor, au pornit lupte intre catolici si ortodocsi, conflicte pentru retrocedari. G.U.: Biserica a fost tare, intotdeauna, in persecutie. Pentru ca niciodata spiritul bisericii nu se impaca cu spiritul lumii. Atunci, televiziunea nu ocupa mintea oamenilor. Oamenii care au fost lipsiti de acest spectacol mediatic sunt atrasi de el si uita de cele sfinte, uita de carte. Rep.: Sarbatoarea Craciunului capata o semnificatie tot mai comerciala. G.U.: Este pe punctul de a se distruge natura Sarbatorilor. Am citit intr-o publicatie ca nu Craciunul s-a schimbat, noi ne-am schimbat. Esenta Sarbatorii a ramas aceeasi, dar noi nu o mai traim ca odinioara. La inceput, era o traire cu adevarat mistica. Mergeam seara la litie, tot satul venea la biserica. Faceam slujba, lumea abia astepta sa porneasca prima colinda: „Sculati, sculati, boieri mari!”. Canta lumea de simteai ca se crapa biserica. La iesirea din biserica, erau grupuri de oameni care cantau „Trei crai de la rasarit”, intr-o varianta pe care am intalnit-o doar aici. Si mergeau pe toate caile, cu colinda. Satul intreg era intr-o sarbatoare. Oamenii care nu puteau veni la biserica ieseau la poarta si colindau acasa. Asa era acum 20 de ani. Asistam la o deterioare in tromba a spiritului crestin. Rep.: Cum poate fi oprita aceasta deteriorare? G.U.: Prin consecventa fata de cele sfinte si prin educatie. Rep.: Se intorc credinciosii, sa multumeasca pentru ajutorul primit de la Dumnezeu? G.U.: La acest capitol, oamenii din Barsana sunt foarte buni. Acest lucru se simte, mai ales, toamna. In semn de multumire ca au fost feriti si nu le-a fost distrusa recolta, fac colecta si se duc la manastiri. Barsanenii stiu toate manastirile din tara. Si, intr-adevar, in 28 de ani, recoltele lor n-au fost distruse ca in alte parti. Si restaurarea unei manastiri, Podromul de pe Muntele Athos, a pornit din Barsana si Moisei. S-au trimis, pe vremea lui Ceausescu, 15.000 de dolari din Moisei si 12.000, din Barsana. Preotul care a dus banii a ales un cuvant si mi-a spus ca, daca soseste cu bine, voi primi o carte postala cu cuvantul acela. Daca nu, inseamna ca a fost arestat. A ajuns cu bine, pastrez cartea postala ca document, in biblioteca. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro