NU avem voie sa uitam!

Condamnarea comunismului din partea unui lider politic a iscat multe discutii si controverse. Si multe amintiri. Am fost socat sa aud tineri care erau incantati de atitudinea lui Vadim. Am auzit si la televizor fel si fel de povesti si comentarii pe langa subiect. Am constatat ca si eu am inceput sa uit de perioada neagra, de anii ‘80. De fapt, sfarsitul comunismului romanesc a inceput de pe la jumatatea deceniului 7. De atunci nu s-au mai gasit alimente, de atunci erau semnale ca vor veni ani grei. Ma refer numai la ceea ce s-a vazut prin galantarele magazinelor si la viata mizera pe care au dus-o milioane de romani. Apoi a venit deceniul 8 in care falimentul politicii ceausiste era evident. Am uitat ca ne sculam de la ora 1 noaptea sa mergem la lapte. Plecam cu doi vecini si stateam cu randul langa plasele cu sticle. Doi motaiau pe langa pereti si unul pazea randul. La ora cinci plecam acasa dupa prunci. Se dadea un litru de lapte de persoana. Cei cu multi copii aveau iluzia ca iau mult lapte. Am uitat cum stateam la rand la macelarie. Asteptam masina cu mezeluri si foarte rar carne. Desi era un rand cu „trei-patru benzi”, dupa ce era preluata marfa, toata lumea se bulucea la fereastra pe unde se servea. In magazine era pustiu. Marfa era scoasa in spate, pentru ca la strada sa nu se vada coada, razboiul pentru un amarat de parizer. Parintii mei s-au „batut” pentru cate ceva de la alimentara, aprozar sau macelarie, ani de zile. Nu este o exagerare. De multe ori ieseai de la coada sangerand, ori cu vanatai. Am uitat ca se lua lumina, ca strazile erau intunecoase si incalzirea era un vis indepartat. Eu nu am avut televizor deoarece nu aveam la ce sa ma uit. Atunci citeam, chiar la lumanare sau lampa cu gaz. Parca vorbim de un picnic sau o iesire la iarba verde, dar acei ani ne-au marcat in asa hal, incat in decembrie 1989 multi am fost incapabili de vreo reactie. Am uitat ca nu gaseam medicamente, morcovi pentru a face piure la bebelusii cu dureri de burtica. Peste tot se fura, toti minteam si ne faceam ca suntem fericiti. Unii au stiut sa treaca peste lipsurile elementare, altii si-au luat lumea in cap. Nicicum nu a fost bine, iar acum, dupa 17 ani, inca nu am reusit sa ne scuturam de praful unui regim criminal. In acei ani am murit toti romanii fara sa o stim. Acum cand am aflat, cand am luat leacul miraculos - libertatea, am constatat ca au trecut foarte multi ani. Ne-a fost furata tineretea! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro