Noua variantă a Acordului de Parteneriat, haotică

Riscăm să ratăm fondurile europene din exerciţiul financiar 2014-2020 al Uniunii Europene din cauza lipsei de strategie şi de coerenţă a guvernanţilor. IPP apreciază că a doua variantă a Acordului de Parteneriat „suportă în continuare consecinţele lipsei unei viziuni de dezvoltare a României”.

Vrem să atragem fonduri europene, dar habar n-avem să redactăm un Acord de parteneriat axat pe problemele şi priorităţile României. Acest document vital pentru eficienta absorbţie a fondurilor europene din exerciţiul financiar 2014-2020 a fost refăcut, a doua oară de guvernanţi. Dar tot degeaba.

După ce a urmărit cu atenţie tot procesul autorităţilor române de pregătire a Acordului de Parteneriat (AP) aferent alocării fondurilor structurale şi de investiţii din următorul exerciţiu financiar al UE 2014 - 2020, Institutul pentru Politici Publice (IPP) apreciază că a doua variantă a acestui document dată recent publicităţii este, în multe aspecte, vizibil îmbunătăţită şi speră ca Programele Operaţionale care se elaborează în această perioadă să nu constituie o piedică în calea îndeplinirii unor obiective de reformă enunţate în acest document strategic: „Atragem atenţia că în România se practică includerea în documente importante de lucru cu Comisia Europeană a unor angajamente redactate mai degrabă general, dar care nu îşi mai găsesc ulterior corespondentul în măsuri operaţionale menite să ducă la aplicarea conceptelor frumos elaborate sau, mai grav, se ajunge să se finanţeze obiective contrare unor reforme asumate.

Pe fond, a doua variantă a AP suportă în continuare consecinţele lipsei unei viziuni de dezvoltare a României care ar fi trebuit elaborată cu mult înaintea începerii negocierilor cu UE pentru 2014 -2020 şi susţinută de toate partidele importante pentru a avea durabilitate.

Din documentul dat recent publicităţii de către Ministerul Fondurilor Europene se vede în mod clar aportul diferit al Ministerelor de linie. Unele, cum este cazul Ministerului Justiţiei, au fost dispuse să avanseze propuneri de intervenţii care au potenţial să genereze reformă în domenii până acum neacoperite din fondurile europene.

Altele, ca de exemplu Ministerul Muncii, nu acordă în continuare importanţă faptului că acesta este momentul în care trebuie să îşi definească viziunea de reformă a serviciilor sociale destinate grupurilor vulnerabile din România, continuând - sub o formă ambiguă - să întreţină un sistem public rezidenţial (şi asistenţial) cu servicii improprii nevoilor beneficiarilor”.

Experţii avertizează că, aşa cum arată actuala formă a documentului, există riscul ratării unor contribuţii importante la procesul de modernizare a statului român prin faptul că principalul vector văzut a fi capabil să deruleze proiecte de investiţii din fonduri europene sunt instituţiile publice, inclusiv în ce priveşte abordarea problemelor grupurilor vulnerabile între care şi romii. Institutul pentru Politici Publice solicită în continuare (şi a făcut acest lucru şi într-o scrisoare bazată pe analiza documentului menţionat care a fost trimisă Ministerului Fondurilor Europene şi din care constatăm că a preluat şi integrat o serie de sugestii) ca expertiza organizaţiilor neguvernamentale şi a altor actori cu experienţă din societatea civilă şi din sectorul privat să fie mai mult valorificată.

Fără recunoaşterea rolului structurilor neguvernamentale şi susţinerea preluării de către acesta a implementării cât mai multor componente, obiectivele şi măsurile de intervenţie vor întreţine un aparat public reticent la schimbare, monopolist şi dificil de orientat către performanţă.

În majoritatea domeniilor vizate de această variantă a AP lipseşte o prioritizare a obiectivelor stabilite, ceea ce indică faptul că poate (re)apărea la un moment dat riscul ca nici exerciţiul financiar următor să nu producă, la final, rezultate notabile, semnificative, vizibile după investiţiile ce se vor face în România.

Riscul neindentificării acestor obiective strategice / de anvergură în listă (uneori prea lungă) a obiectivelor sectoriale vizate va fi că, în pofida ratei generale crescute de absorbţie, nu se vor percepe rezultate semnificative la nivelul proiectelor de investiţii realizate preponderent cu fonduri europene.

„Atragem atenţia că în România se practică includerea în documente importante de lucru cu Comisia Europeană a unor angajamente redactate mai degrabă general, dar care nu îşi mai găsesc ulterior corespondentul în măsuri operaţionale menite să ducă la aplicarea conceptelor frumos elaborate sau, mai grav, se ajunge să se finanţeze obiective contrare unor reforme asumate”.