Noua criza a comunismului

Cu un deceniu in urma, triumful liberalismului in Europa a fost atat de coplesitor, incat nici macar partidele care aveau radacini in miscarea revolutionara a clasei muncitoresti de la inceputul secolului XX nu au vorbit deschis despre transformarea radicala a societatii. Partidele comuniste s-au desfiintat ori s-au reinventat in graba, devenind social-democrate, in vreme ce social-democratii au devenit partide liberale, este de parere publicatia The Moscow Times, citata de Rompres. Unele organizatii comuniste si-au pastrat numele, ca pe un fel de „marca traditionala”, facand apel la alegatorii in etate. Insa ideologia lor s-a schimbat radical, asa cum a fost cazul in intreaga Rusie, cand comunistii au devenit nationalisti conservatori, declarandu-si deschis inclinatiile monarhice si religioase. Socialistii din Europa Occidentala au ocupat o pozitie la dreapta liberalilor. In cele din urma, unele partide comuniste - spre exemplu, cele din Grecia si Portugalia - au incercat sa se comporte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, „paralizand” ideologic. In decursul ultimilor opt ani, situatia a fost, insa, diferita. Prabusirea si dezintegrarea ideologica a „vechilor” partide ale clasei muncitoare continua. Cel mai recent exemplu a constat in esecul electoral al social-democratilor austrieci, care s-au transformat dintr-o forta esentiala in politica nationala intr-o organizatie politica de mana a doua. Insa partidele vechi sunt inlocuite de forte noi, care ofera aerul proaspat al alternativelor anticapitaliste si sunt gata sa-si demonstreze capacitatea de a intreprinde actiuni radicale. Din 2003 pana in 2005, aceste partide s-au transformat intr-o importanta putere sociala. Cu toate acestea, este prea devreme pentru a se vorbi despre o revenire a stangii politice europene. De fiecare data cand o organizatie sau alta obtine un succes considerabil, apar probleme. Partidul italian Refondarea Comunista a primit posturi ministeriale in cadrul cabinetului premierului Romano Prodi, insa acel guvern a fost prea putin legat de aspiratiile alegatorilor care si-au pus sperantele in stanga politica. Liderii partidului si-au indemnat sustinatorii sa sprijine administratia Prodi, pentru a evita aparitia unui scenariu sumbru: revenirea la putere a coalitiei de dreapta a premierului Silvio Berlusconi, insa exact acest lucru s-a intamplat. Frustrati si maniosi, alegatorii au pedepsit stanga politica in cea mai aspra maniera. Pentru prima oara dupa al Doilea Razboi Mondial, comunistii nu sunt reprezentati in Parlament. Esecurile din unele tari apar uneori in contextul ascensiunii miscarilor in alte tari. Partidul german Die Linke a adus laolalta activisti din provinciile estice si vestice, intr-o singura organizatie, pentru prima oara de la unificarea tarii, si a devenit o importanta forta la nivel national. Spre deosebire de predecesorul sau, Partidul Socialismului Democratic, care era reprezentat aproape exclusiv in Germania de Est, Die Linke participa la activitatea parlamentelor landurilor din Germania de Vest. In Grecia, Partidul Comunist stalinist si gruparea democratica Synaspismos se afla in crestere. Atat victoriile, cat si infrangerile reflecta aceeasi tendinta. Societatea europeana este pregatita pentru transformari, insa nu are o viziune clara asupra liniei ce ar trebui urmata de aceste transformari. Aceasta tendinta exista si in SUA, unde sfaturile emotionale si abstracte privitoare la schimbari substituie, intre timp, o strategie sau un program bine definit. Aceeasi tendinta poate fi observata si in Europa de Est, chiar si in Rusia, unde guvernul insusi cere „inovatii sociale” in ciuda propriilor pretentii de a fi obtinut o anume „stabilitate”. Tinand discursuri critice la adresa neoliberalismului si subliniind lipsurile sistemului existent deja, politicienii de stanga sporesc sprijinul primit de cauza lor. Insa acest sprijin trebuie transformat intr-o noua realitate politica - intr-un program de transformare care sa fie inteligibil pentru o mare parte din societate. In absenta acestui program, de fiecare data cand vor opta pentru o politica „a raului mai mic”, ea se va transforma intr-un oportunism primitiv. Se poate ajunge la o adevarata criza in cadrul miscarii, aspect recunoscut intr-o masura din ce in ce mai mare chiar de catre partidele de stanga. Criza nu poate fi depasita de un singur partid, intr-o singura tara. Este necesara cautarea comuna a unei noi strategii, insa ea se poate baza doar pe eforturile si realizarile organizatiilor individuale suficient de curajoase pentru a initia actiuni cu adevarat radicale si progresiste. Din aceasta perspectiva, criza economica globala ar putea constitui un bun stimulent pentru creativitate. Realizarea unui experiment in aceasta directia este riscanta, insa in contextul unei economii aflate in prabusire, trebuie facuta si aceasta incercare. The Moscow Times