Noua axa politica a Italiei

Alegerile din 13-14 aprilie au schimbat cadrul politic din Italia. Ele au indicat o tendinta care ar putea continua si la alegerile urmatoare, mai ales in orasele mari. Axa electorala s-a deplasat la dreapta atat in nordul Italiei, cat si la Roma si in Sicilia, iar astazi coalitia lui Silvio Berlusconi guverneaza cele trei centre fundamentale ale puterii politice din Italia: Milano, Roma si Palermo, releva o analiza publicata de Il Giornale, citat de Rompres. Atat timp cat in Italia prevaleaza nevoile primare (securitatea, locuintele, imigratia, scumpirea traiului) prevaleaza si dreapta considerata mai capabila sa guverneze realitatea. Partidul Democrat (PD) al lui Walter Veltroni si-a facut iluzia ca a controla opinia publica prin mass-media sociala este calea de a influenta alegatorul si a obtine consensul: votati cu stanga pentru a fi moderni, eficienti, calificati, li s-a spus italienilor, sau democratia este un lucru mare, deoarece votul muncitorului, al casnicei conteaza cat votul intelectualului. Dar cand vocea realitatii se aude mai puternic si cerinta de a fi moderni cedeaza in fata nevoii de a fi vii, cultura merge la stanga, iar poporul la dreapta. Stanga a crezut ca poate cuceri cu ajutorul culturii un popor, afirmand ca numai mentalitatea de stanga te legitimizeaza, te face modern si eficient. Nu si atunci cand se intampla insa violuri in fata casei tale, cand bugetul familiei nu mai este suficient, iar imigrantul isi ia aere de „patron”: atunci cetatenia prevaleaza la vot. Centrul-stanga si PD sunt in criza. Au ajuns in situatia de minoritate. Care a fost reactia lui Veltroni? Liderul PD a recunoscut: „Nu am inteles societatea italiana”. El si-a propus sa deschida o dezbatere in PD pe aceasta tema. Partidul este insa sfasiat, iar unii pun la indoiala leadership-ul lui. Moment foarte dificil pentru Veltroni, care se teme ca se poate deschide o lunga ora a rafuielilor in interiorul formatiunii sale. Convingerea lui este ca trebuie sa se mearga in directia inovatiei si a inradacinarii sociale, si nu inapoi. Totusi, el se refugiaza in analiza politica a infrangerii: „Sufla un vant politic si cultural de care trebuie sa tinem seama”. Si-a propus sa inteleaga mai bine societatea italiana. Poate ca Veltroni va mai ramane la conducere o perioada, dar „veltronismul” s-a sfarsit, este de parere ziarul Liberazione. Si-a epuizat in cateva saptamani impulsul de propulsare si si-a anulat mesajul cu o viteza neasteptata. Care a fost proiectul politic pe care Veltroni a incercat sa-l duca mai departe? Un partid democrat a-ideologic, care sa depaseasca distinctia intre dreapta si stanga, sa se deschida la centru si sa rupa cu stanga radicala. Centrul si stanga reformista. Un partid care sa accepte regulile economiei de piata, dar care sa le modereze, incercand sa tina in frau unghiurile mai dure ale vietii lucratorilor cu un minimum de solidaritate sociala. Care sa faca „mai placuta” societatea, cel putin pentru cei care nu sunt foarte defavorizati. Cu acest proiect, Veltroni a provocat caderea guvernului Prodi. Apoi au venit necazurile. Veltronismul este doar un proiect de guvernare, dar in ADN-ul lui nu a fost imaginat locul in opozitie de astazi. Berlusconi este adevaratul invingator al alegerilor, beneficiarul unui succes politic si personal, potrivit agentiei Il Velino. Un succes totodata si pentru mandatul pe care l-a primit in Nord, Centru si Sud. Acum partida devine foarte dura pe terenul angajamentelor guvernului pe baza carora electoratul a votat, decizand sa se increada, pentru realizarea lor, in cel supranumit Il Cavaliere. Alegerea echipei de guvernare devine, prin urmare, decisiva. Va fi un Berlusconi „decizionist”, dadea asigurari ziarul la Stampa. De altfel, este calea obligatorie pentru el. Ce motivatii au stat la baza optiunilor de vot ale italienilor? Italia anului 2008 fotografiata de Censis, Institutul de cercetari sociale, care a intervievat 2.000 de persoane la iesirea de la urne, arata o imagine in multe privinte foarte apropiata de cea a anilor ’50, cu un chip inca „clientelar”, scrie Liberazione. Un lider puternic si recognoscibil, capabil sa conduca tara printre meandrele recesiunii economice, alaturi de prezenta vizibila si concreta a unui stat centralizat si mai multe servicii, acestea au fost prioritatile alegatorilor. Interesante sunt datele care privesc relatia dintre cetateni si politica: „O relatie patologica”, bazata pe clientela si traita ca schimb de favoruri si mici privilegii, o politica potrivita sa rezolve problemele cotidiene si personale ale italienilor. Un sfert din italieni se adreseaza politicianului pentru rezolvarea unor probleme legate de sanatate, locuri de munca si pensionare. Censis ilustreaza si asteptarile italienilor de la noul guvern Berlusconi: infrastructuri, servicii, salarii si un puternic stat centralizat. Ultima cerinta este apreciata de Institut mai degraba bizara, daca se are in vedere triumful Ligii Nordului. „Un prim aspect care poate surprinde la un scrutin care traieste o adevarata „betie” a localismului este cresterea numarului de italieni care considera ca o noua distribuire a puterilor intre institutii trebuie sa privilegieze rolul statului centralizat pentru a asigura echilibrul intre diferitele parti ale tarii, dar scade in schimb cota celor care cer potentializarea regiunilor”, explica Censis. Italienii doresc si investitii publice care sa amelioreze infrastructurile (cai ferate, strazi si aeroporturi) si serviciile publice (curatenie urbana). Apoi doresc o reforma radicala in domenii ca sanatatea, pensiile, justitia, invatamantul. O alta data demna de a fi remarcata este „declinul lent al raportarii la idealuri si valori de referinta”. Numai 45 la suta au recunoscut ca au votat „pe baza identificarii cu valorile si idealurile partidului pentru care au optat”. Nicio referire insa la asa-numita urgenta securitate, subliniaza Liberazione. Intr-o tara desemnata drept ultima frontiera a criminalitatii, italienii au raspuns in cor: „reduceti-ne impozitele!”. In pofida violentelor campanii mediatice impotriva „periculoasei invazii de rromi, romani si extracomunitari”, italienii au ignorat total problema. In ceea ce priveste caracteristicile ofertei politice, italienii au pierdut din vedere o postare ideala „la centru”, unde se pozitioneaza 8,9 %, in timp ce ambele coalitii majore se dovedesc in mod clar dezechilibrate pe versantii extremi: 27,7% din alegatorii de centru-dreapta se autodefinesc de dreapta, in timp ce 25,5% din cei de centru-stanga se autoplaseaza la stanga. Il Giornale