Nouă apariţie a revistei Polemici

A apărut un nou număr al revistei Polemici (serie nouă, anul I, nr. 3-4, martie-aprilie 2016), de al cărui director, Alexandru Buican, aflăm, dacă mai trebuia să aflăm acest lucru, că: „Adevărata polemică este a spune, atunci când „intelighenţia” românească ignoră (printr-o conspiraţie a tăcerii, desigur) un lucru de o însemnătate mare cât un orizont cum este exilul perpetuu al dlui Goma şi când se delectează cu fleacurile drăgălaşe ale dlui Mircea Cărtărescu, că este ceva putred în... România.”

În acest număr al revistei, Flori Bălănescu prezintă în continuare Naşterea mitului Goma. Străinătatea de acasă, punând accentul pe cât de firesc era să te iei de piept cu Ceauşescu într-o perioadă în care deasupra Carpaţi lor se auzea musca zbârnâind, pe fondul unui conformism asurzitor, oferind o oglindă în care se reflectă o multitudine de trăsături ale intelectualilor români ai epocii, mai puţin rectitudinea morală.

Un articol al lui Dan Anghelescu, Vintilă Horia – timp şi istorie, tratează repunerea în discuţie a dimensiunii temporale, fapt considerat a fi generator al unei schimbări fundamentale în evoluţia romanului românesc, introducând deschideri către noi perspective şi orizonturi. Pentru Vintilă Horia, susţine autorul articolului, Timpul este obiectul unei permanente şi cvasi obsesive reflecţii. Savant, de aceeaşi anvergură cu Mircea Eliade, scrierile lui se convertesc în veritabile tratate de mare profunzime, rigoare şi erudiţie.

În Valenţe literare ale memoriilor politice, Lorenţa Popescu vorbeşte despre memorialistica politică, subgen al literaturii „subiective”, cum o numea Tudor Vianu, reprezentată, de fapt, de opere non-ficţionale, precum jurnale, confesiuni, amintiri, mărturisiri, memorii, care permite cititorului nu numai pătrunderea în culisele unor evenimente de istorie relativ recentă, dar şi o lectură plăcută prin modalităţile narative adoptate de autori. Scurta prezentare realizată de Lorenţa Popescu îşi propune să readucă în atenţia cititorului câteva scrieri memorialistice, edite şi inedite, provenite de la diplomaţi şi oameni politici care nu s-au limitat la o simplă înregistrare a evenimentelor, ci au ridicat la general faptul trăit printr-o stilistică abilă a naraţiunii, devenită vie, esenţializatoare şi care dovedeşte fantezie scenică şi stăpânirea intuitivă a notaţiei.

Daniela Sitar-Tăut semnează interviul realizat cu doamna Florica Achim, membră a Senatului UNITER, în care se discută despre literatură, despre teatru şi se clarifică lucruri interesante legate de viaţa (şi moartea) lui Camil Petrescu, Florica Achim fiind verişoară primară cu soţia marelui scriitor.

Tot în legătură cu Camil Petrescu este şi articolul lui Alexandru Buican Camil Petrescu la Lugoj, în care este redată şederea de patru luni a scriitorului în oraşul transilvan, eveniment petrecut după Unirea din 1918. Interesant articolul lui Constantin Călin, Vorbe, vorbe, vorbe, care declară că  nu crede în neutralitate, în abţineri şi eschive, aceste fiind considerate atitudini care contribuie la proliferarea răului, „nu susţin dreptatea, ci nedreptatea; nu slujesc frumosul, ci urâtul.” Finalul articolului nu e deloc optimist, dar e remarcabil de succint şi realist: „Răul contemporan pare copleşitor şi inepuizabil. Deşi, poate, n-a ieşit încă în stradă să bată tingirea ori să sune talanga, omul lucid suferă în modul cel mai concret.”