Nouă apariţie a Memoriei ethnologica

În „Casa Solitudinii. Conside­raţii despre axiologia corpului izolat din basmul fantastic românesc”, Costel Cioancă analizează her­me­neutic câteva motive ale basmului fantastic ro­mâ­nesc ce dezvăluie nu doar func­ţia, ci şi valoarea imaginarului tradi­ţional românesc, deopotrivă generator şi consumator de basm fantastic. Studiul subliniază câteva as­pecte legate de motivul asceţilor din basmul fantastic românesc, personaje iniţiate, care cunosc nu doar reali­tăţile vieţii din această Lume, ci şi tainele Lumii şi care sunt dispuse să îl iniţieze pe eroul de basm în aceste taine, întru reuşita dezi­deratului final al acestuia.

Loredana Ilin Grozoiu semnează „Simbolistica busuiocului în obiceiurile vieţii omului şi în cele ca­lendaristice”. Studiul asupra busu­io­cului, cu multiplele lui dispo­ni­bi­lităţi, se întemeiază pe cerce­tări de teren realizate în ultimii ani, în câteva lo­calităţi din Oltenia. Cer­cetă­toarea a acordat o impor­tan­ţă deosebită rostului simbolului, subliniind funcţia co­municabilităţii pe care acesta o îndeplineşte la ni­velul grupului sau chiar la nivelul unei comunităţi. Cola­borarea neîn­tre­rup­tă între membrii unei colecti­vităţi a condus la o serie de acţiuni ri­tuale care presupun  un context spe­cific, spaţiu şi timp modi­fi­cate, astfel că, definitorii pentru comunicarea ri­tu­ală sunt: ritualizarea, in­­­tenţi­onalita­tea şi contextul. Sunt surprinse valenţele etnologice ale busuiocului valorificate în diferite contexte şi formule rituale ce vi­zea­­­­ză integrarea, accederea la un alt status cu urmări în planul vieţii sociale, integritatea fizică şi spiri­tu­ală a individului şi, nu în ultimul rând, îm­plinirea speranţelor mari­ta­­le.

Pamfil Bilţiu şi Maria Bilţiu sem­nează studiul „Semnele de mormânt de la Cerdac - Valea Slăni­cului, judeţul Bacău”, o cercetare întemeiată pe investigaţii de teren. Semnele de mormânt din Cerdac se evidenţiază prin bogăţie şi varie­tate tipologică; sunt semne de mormânt din piatră, lemn, precum şi mixte, realizate din piatră şi metal. Autorii au pus accent pe ornamentica semnelor de mormânt, proce­dând la decodificarea sim­bolurilor şi semnificaţiilor lor. Sunt emise şi unele observaţii comparatiste pentru o mai bună cunoaş­tere a circu­laţiei motivelor transfigurate pe semnele de mormânt.
Studiul „Rituri în sistemul puterii. Rituri româneşti de câştigare şi men­ţinere a puterii” al Danei Gagniuc este structurat pe două pa­li­ere. El conţine o analiză din perspectivă teoretică a riturilor din sistemul puterii, cu tot ce cuprind acestea ca forme de manifestare, precum şi o aplicaţie pe „scena puterii” din preajma alegerilor prezi­denţiale din 2009.

„Casa de pază (de comandă) de la Şuligul” este o povestire de Rudolf Bergner, tradusă de Livia Arde­lean. Călătorul german Rudolf Bergner, aflat în trecere prin Mara­mureş în anul 1884, care cunoştea din călăto­riile anterioare Transil­vania, narează o poveste tragică a unei familii de ţipţeri din zona Vişeului de Sus.

În „Glosă la sintagma «om de omenie»”, Florin-Vasile Pop afirmă ur­mătoarele: „Sintagma «om de ome­nie» poate fi văzută ca un proiect românesc de etică, la inter­ferenţa din­tre cele două spaţii (Orient şi Occi­dent) şi moduri de gândire. Ex­presiile şi construcţiile paremiologice româ­neşti, bogate filoane ale unui veri­tabil cod etic, pun în e­vi­denţă ideea de omenie, calitate supremă a relaţiei de la om la om. Prin înţelesul omeniei ca su­premă calitate a atitudinii faţă de alţii, es­te posibilă comunicarea, de­pă­şirea ipseităţii şi regăsirea sentimentului apartenenţei la comunita­te.

Ultimul studiu din acest număr al revistei îi aparţine lui Ştefan Mariş şi tratează „Religia în contextul glo­balizării asupra religiei” şi ana­lizează efectele şi impactul globa­lizării asupra religiei. Este analizat procesul conex de globalizare a problemelor religioase şi a mişcă­ri­lor complemen­tare fundamenta­lis­mului religios, con­­tradicţiile surve­nite între culturile locale şi cultura globală. Semnalează faptul că miş­că­rile ce însoţesc funda­menta­lismul religios alunecă înspre ideo­lo­gii re­li­gioase ce au drept ţintă de­clan­şa­rea unor dispute ideologice locale, dar care, în cele din ur­mă, vor avea efecte majore la ni­vel glo­bal. Aces­te mişcări religioase şi ideo­logiile pe care le pro­movează sunt responsabile pentru conflictul deschis cu secularismul şi cu tot ceea ce repre­zintă „mode­lul occidental.”
Ca de obicei, revista cuprinde co­lec­ţii de folclor, realizate de Florin Avram, Corina Isabella Csiszár, Măriuţa Pop, Ştefan Andrei­ca, An­ge­lica Herac, Ioana Pop-Tupiţă,  Alexa Gavril Bîle, li­ri­că populară şi semnalarea unor apariţii editoriale.
Fotografiile cu care este ilustrat acest număr al revistei au fost reali­zate de Feli­cian Săteanu, Pamfil Bilţiu şi Florin-Vasile Pop sau fac parte din diferite colecţii (Angelica Herac, Livia Ardeleanu, Corina Isabella Csiszár şi Ioana Pop-Tupiţă).

Cuvânt către cititor

„Transferul puterii dinspre sfera religiosului înspre aceea a politi­cu­lui a fost un fenomen esenţial ce a marcat şi stimulat schimbă­rile ma­jo­re din societatea umană, însă le­găturile dintre religie şi diferite­le ideologii politice nu au dispărut. Dimpotrivă, anumite con­cepte sem­­­ni­ficative ale ideologiilor poli­tice nu sunt altceva decât concepte teologice secularizate, care contri­buie la susţi­ne­rea ideo­logică a pute­rii şi a auto­ri­tăţii politice prin apel la meca­nisme, comportamente sau ana­lo­gii preluate din gândirea teo­logi­că. Există, aşadar, afinităţi între sistemele religioase şi cele poli­tice, ele nefiind altceva decât două tipuri fundamentale de con­cepţii explicative ale lumii. Lu­mea modernă adu­ce un raport specific între religie şi societatea politică, şi (mai ales) în­tre reli­gie, viaţa pri­vată şi cea publică. Deşi religia îşi păstrează un anumit rol în diferite sectoare ale vie­ţii  sociale, în sta­tul modern func­ţia ideologică este asi­gurată de entităţile politice, moş­tenitoare ale bisericii ca aparat ideologic. Aceste observaţii sunt va­labile când ne referim la ­Occident şi la pluralismul culturii postmoder­ne.
 În Orient, în schimb, se sem­na­lea­ză din ce în ce mai  insistent o pu­ter­­nică reacţie împo­tri­va frag­mentării şi a diferenţierii so­ci­ale şi cultura­le, a secularizării cul­turii religioase tradiţionale. În fond avem de a face cu un alt tip de ide­olo­gie ce se concretizează într-un sistem global de identitate cultura­lă aflat în conflict direct cu plura­lismul, diversitatea şi cultura de consum.” – Ştefan Mariş, redactor şef Memoria ethnologica.