Nisip

Evaluarea progresului nostru pe aceasta cale este direct dependenta de orizontul de asteptare al fiecaruia dintre cei dispusi sa isi bata capul cu asemenea intrebari, in loc sa mai faca un ban sau orice altceva. Ceva ce inseamna FERICIRE pentru ei. Am vazut cum cineva a raspuns unei intrebari tembele a unui reporter: „voi fi cel mai bogat om din cimitir”, dand o lectie de viata tuturor celor care au uitat ca timpul trece oricum, ca mancam cu o singura lingura, ca invidia nu este de fapt un sentiment...Pe masura ce analizam, ca orice alti oameni presupusi responsabili, ceea ce se intampla in jur, ne dam seama de faptul ca suntem in centrul unei infinitati de cercuri vicioase interconectate, intersectate. Efecte rupte de cauze, actiuni rupte de realitate, teorie rupta de practica, argumente rupte de logica, supraspecializari rupte de specialitate, ierarhii rupte de merite...aproape totul fiind un joc intre calitatea APARENTEI si limitele perceptiei spectatorilor. Pe acest fundament se construiesc marile castele de nisip ale prezentului, cu tot riscul expunerii la vanturi si valuri.

Desi cred ca s-ar potrivi perfect in peisaj, albatrosul Jonathan  Livingston nu mai poate fi un model decat pentru foarte putini, realitatea imediata fiind, alaturi de neputinta de a visa si teama, un calau capabil sa reteze aproape orice aripi. Ne ramane insa Ali Baba. Merge si asa.