Nicolae Suciu și Sandra Chira în dialog pe simezele din Baia Mare

În plină pandemie, artistul băimărean Nicolae Suciu a organizat și expus o expoziție personală la Galeriile de Artă din Baia Mare. „Dialog pe simeze: Sandra Chira și Nicolae Suciu” este expoziția deschisă la Galeriile băimărene. Sandra Chira este designer vestimentar din Timișoara, dar băimăreană la origini.

Nicolae TEREMTUȘ

Pictorul Nicolae Suciu expune 16 tablouri cu te­matica fereastră, o temă de suflet a artistului băi­mărean. Ne-a declarat că are peste 30 de expoziții personale, aici și în toată țară, mai ales, dar și peste hotare.
Artistul din Baia Mare are un spirit muncitor, este profesor universitar, membru în mai multe comisii importante ceea ce îl duce prin toată țara să conducă doctorate, să verifice dosare ale unor facultăți, scrie cărți, scoate albume și mai ales pictează. Situația sanitară din acest an nu l-a dezarmat și după o perioadă de lockdown a decis să prezinte o nouă expoziție mi­nunată. Pictorul și profesorul universitar Nicolae Suciu este unul dintre puținii „rebeli” ai artei și culturii băimărene, maramureșene. Este un pictor rebel pentru că nu a dorit să facă parte din găști ce preamăresc pe unul sau pe alta. Este un pictor rebel pentru că tablourile sale sunt de o frumusețe rebelă, acea frumusețe clasică pe care pictorii acestor ani au început să o uite. Este un pictor rebel pentru că tablourile sale au culoare, lumină, idee, un tot ce trebuie pus pe simeze, să știe lumea cum trebuie să arate un tablou.
Picturile lui Suciu sunt simple, frumoase, și de aceea atât de complicate, fascinante, rebele.
 
Pentru a păstra distanțarea fizică, am vorbit la telefon cu artistul băimărean despre expoziție, des­pre temă, despre tablouri și colega cu care este în dialog pe simeze.
„De ce se cheamă Dialoguri pe Simeze? Este a doua ediție, prima a fost în Timișoara, în 2017. Între timp, fiecare am lucrat altceva. Colega mea a luat niște detalii din lucrări de-ale mele, pe care după aceea
le-a utilizat ca și colaje în creațiile vestimentare. Și preluări de arie cromatică, de contraste, de linie, anumitei zone de ferestre, sti­mulativă și pentru ea și pentru mine, într-o anumită măsură”,
ne-a explicat Nicolae Suciu.
El a vorbit despre colega din Timișoara în termeni elogioși.
„Colega mea este lector universitar la facultatea de Arte din Timișoara, Universitatea de Vest, și este lector, doctor la catedra de Design vestimentar. Este băimăreană, absolventă a Colegiului de Artă, olimpică în permanență. Timi­șoara i-a oferit această oportunitate de a face studiile. A dat licența, masterul și în mod firesc doctoratul. Prin urmare este atașată și de Baia Mare și de Timișoara și de breasla artiștilor de acolo. Eu am considerat că expoziția ar fi monotonă dacă ar fi fost doar de pictură sau doar creație vestimentară. Și am recurs la acest dialog cu trimiteri, de fiecare dată, la culoare, la libertatea și voluptatea materialelor. Așa rămâne loc și pentru optimism. Pe acest lucru am mizat și în această etapă în care se află societatea. Pentru că am gândit expoziția încă de când am fost sechestrat în casă. Și atunci, acest adjectiv al ferestrei a devenit un mijloc de comunicare”, a spus pictorul băimărean.

Nicolae Suciu a vorbit despre „fereastră”.
„Fereastra a fost adoptată de omenire ca mijloc de iluminare a interioarelor. Iată că aceste interioare, cum ar fi interiorul artistului, devin prin intermediul fe­restrei un mijloc prin care se revarsă bucuria sufletească spre semeni. Este o comunicare din interior, în afară.
Dacă mă întorc în copilărie, pri­mele două imagini pe care le-am conștientizat au fost: lumina venită printr-un fascicol de fe­reastră și a luminat dulapul din bucătărie al mamei, cu toate smal­țurile care erau pe oalele folosite pentru lapte pus la prins și tot ce mai era în dulap. Pentru mine, sticla a constituit cel mai mare miracol, de aceea am predilecție de a picta smalțuri și a picta glazuri fără să știu că peste ani de zile voi ajunge chiar să fac oale și glazuri, la Faimar. Un alt paradox, pe mama după tata, o chema Olaru. Eu știu ce-s ciudățeniile astea, în timp!

A doua imagine, tot de când eram copil, nu împlinisem trei ani... prima a fost toamnă cu fascicol de lumină, de aceea pictez oale, fereastră, pervazul ferestrei.
A doua imagine, să revenim, a fost iarna, peisajul de iarnă pe care l-am văzut prin fereastră. Nămeții erau atunci mai mari decât casele, copacii erau ca niște policandre încărcate cu zăpadă și promoroacă. Și îmi mai amintesc de niște câini ciobănești înhămați la sănii, cu care coborau, pe derdeluș, copiii, până în ogradă și în grădină. Tot atunci au început să apară și dezamăgirile când am văzut că zăpada începe să dispară și să facă loc noroiului. Expresia dominantă de albastru, în ceea ce privește creația vestimentară, relevă ideea de seninătate, de înse­ninare, de speranță, de nemăr­ginire, nu îngrădită de ceea ce presupune sechestrarea în casă. Iar năzuința și dorința de evadare apar și la mine cu acele întinderi de ape, de bălți, de stuf, de munte - sunt o serie de lucruri care sunt văzute prin fereastră. Că sunt fe­restrele de pe terasa mea, că sunt din tren, că sunt ferestrele din Veneția sau din Maramureș, că sunt ochiuri de fereastră în care se văd vitraliile cu semnul sacral al crucii, răspund într-o anumită măsură sensului simbolisticii tema­ticii pe care mi-am propus-o. Cea mai mare durere și nemulțumire este că nu am putut să mă întâlnesc cu semenii, să împărtășesc din bucuria acestor lucruri. Am adus și un album în care apar o parte din lucrările expuse în această expoziție, un album cu titlul «Ferestre de culoare», dar și cartea în care am publicat ce am scris în ultimii trei ani despre școală, despre pictură, artă, despre studenții mei”, a spus Nicolae Suciu.

Unul din tablourile din expoziție pare a fi o fereastră deschisă spre mare. Îți vine să întinzi mâna pentru a prinde apa liniștită. Pare un tablou 3D. Are o senzație de adâncime pe care nu am mai văzut-o la o pictură. Este incre­dibilă imaginea, este incredibilă pictura.
„Este un țărm văzut în Bulgaria. Tratarea picturală și albul norilor de la orizont crea această spația­lizare puțin nefirească pentru tablou. Acolo era important și jocul de lumină și umbră plus pulberile de aur care erau în prim-plan... E o tematică și un mod de lucru care în ultima vreme văd că mă atrage într-un anume fel, anumite ponderi vizuale. Totodată îmi aduce aminte de când lucram la Faimar pe vase de faianță, cu angobe, cu glazuri colorate, cu zguri... toate aceste învălmășiri de gânduri...”, a explicat Nicolae Suciu.