Nicoară Timiş - omul spectacol al spaţiului maramureşean

Gazeta de Maramureş a iniţiat un serial cu personalităţi despre Maramureş, în care prezintă oameni valoroşi din judeţul nostru, sau care au legătură cu judeţul nostru. De această dată ne oprim asupra portretului lui Nicoară Timiş, care ar merita ca o instituţie de cultură din Baia Mare să-i poarte numele.

În cadrul serialului despre personalităţile Maramureşului nu încercăm să reinventăm roata, ci să ţinem făclia aprinsă în ceea ce priveşte oamenii cu care ne mândim şi cu care ne vom mândri şi de acum încolo pentru că au lăsat ceva în urma lor. Scriitorul dr. Nicoară Mihali ne-a fost din nou alături, aşa că de acestă dată vă supunem atenţiei portretul şi povestea lui Nicoară Timiş.

„Sunt foarte puţini cei de astăzi care au citit Istoria Literaturii Române Contemporane de la 1941 – 2000, scrisă de Alex Ştefănescu. Este o lucrare de o frumuseţe aparte cu atât mai mult cu cât Alex Ştefănescu scrie viaţa şi opera scriitorilor din perioada comunismului, o perioadă foarte grea şi apoi vine  în perioada în care se scrie literatură împotriva dictaturii şi a dictatorului surprinzând chiar şi fenomenul de după ’90.

În paginile acestei Istorii aminteşte destul de mulţi scriitori de valoare care aparţin spaţiului maramureşean, şi pe Augustin Buzura, şi pe Nicolae Breban, Ioan Groşan sau Felicia Mihali (care a fost căsătorită în Borşa). Însă, primele pagini din Istoria literară semnată de Alex Ştefănescu încep cu un text semnat de către un borşean – Nicoară Timiş, şi cu un text despre Borşa. Mai exact, este făcută descrierea unei nopţi de şezătoare petrecută la poalele Munţilor Rodnei. De fapt, în descrierea şezătorii dintr-o noapte de iarnă, a jocului ludic şi mai mult ai fiorului primei iubiri între feciori şi fete petrecută într-o casă de lemn descrisă de Nicoară Timiş, criticul Alex Ştefănescu demonstrează cât de curată putea să fie cultura populară şi ce demnitate extraordinară au oamenii din Maramureş. Deci, să înceapă o Istorie Literară cu o pagină despre Borşa şi cu un material despre un scriitor din Maramureş este un lucru meritoriu. Nicoară Timiş este unic în istoria literară pentru că este un arc peste timp” – explică dr. Nicoară Mihali.

Dar cine este cu adevărat Nicoară Timiş? „Nicoară Timiş s-a născut în Borşa în 1924 şi este omul care a creat spectacolul în Maramureş. Fascinat de lumea spectacolului, el a lucrat vreo 25 de ani ca director al Centrului Creaţiei Populare, şi-a dat seama că epoca comunistă poate să distrugă toate tradiţiile şi obiceiurile din Maramureş. Şi atunci, a încercat sub pătura comunismului să creeze primul festival al Datinilor şi Obiceiurilor de Iarnă de la Sighetu Marmaţiei, care a ajuns aproape de ediţia 50. De asemenea, a creat după sărbătoarea dacilor Hora de la Prislop, acel festival care aminteşte că dacii obişnuiau să petreacă pe vârful mulţilor după fiecare victorie, şi a reuşit să pună în scenă şi să transforme în spectacole grandioase Nopţile de Sânziene de la Borşa şi să perpetueze acest obicei, fără să-l atenueze şi fără să-i strice din farmec.

Nicoară Timiş este un etnolog şi un istoric deosebit. Avea o profundă cultură etnografică şi în acelaşi timp o cultură istorică vastă. El a fost şi un fantezist, pentru că a inventat poveşti în jurul datelor istorice, ca să nu fie seci. A inventat acel spectacol grandios pe care astăzi îl continuă oamenii, dar niciodată spectacolele de azi nu vor avea fastul, grandoarea şi frumuseţea spectacolelor pe care le-a creat Nicoară Timiş”, povesteşte Nicoară Mihali.

Din păcate, Nicoară Timiş a murit uitat şi nefericit din cauza autorităţilor locale din Baia Mare: „El stătea într-o casă în Centrul Vechi din Baia Mare, iar autorităţile de aici au vrut să i-o ia cât mai urgent, aşa că la cei peste 80 de ani l-au grăbit ca într-o săptămână să-şi mute lucrurile într-o garsonieră dintr-un cartier cu ţigani. Aşa că a murit cu lacrimi în ochi pe drum spre casa din Centrul Vechi, unde a stat o jumătate de veac”, spune Mihali.

Muzeul Ţărăncii Române

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş, din Dragomireşti, s-a deschis la 21 aprilie 2001. Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, din lemn de molid rotund, fiind cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei. Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş, datorită specificităţii lui, este unic în România. El adună într-un spaţiu limitat valori materiale care constituie adevărate dovezi ale existenţei noastre în acest spaţiu legendar, este una din instituţiile care oferă posibilitatea de a veni în contact cu trecutul.

Povestea şi festivalul cepelor

Legenda spune că în Asuaj, în urma cu mai bine de un secol, era organizat un târg de fete, unde acestea nu erau bineînţeles vândute, ci... măritate. În fiecare an, de Ziua Crucii, la „locul târgului”, cum îi spuneau ţăranii, se adunau fii din toată zona Codrului, pentru a admira portul popular, podoabele tradiţionale, cepele, purtate cu mândrie de către fete pe frunte, precum şi dansul câmpenesc. La vremea aceea era o sărbătoare foarte mare şi totodată o ocazie unică, în care holteii de-nsurat îşi puteau întâlni aleasa inimii. Târgul a fost reînviat de Nicoară Timiş.

„Festivalul datinilor de iarnă”, Muzeul Ţărăncii Române, „Tânjeaua” de la Hoteni. Sunt doar câteva dintre evenimentele şi obiectivele unice care se leagă de numele lui Nicoară Timiş. Născut în Borşa, având în sânge dragostea de folclor şi patriotismul local, a fost, întreaga viaţă, un apărător al identităţii judeţului. A ales să lucreze la Casa de Creaţie a Maramureşului, instituţie de promovare şi valorificare a culturii populare, dar şi a celei culte. A preluat instituţia ca director, în plin regim comunist, şi a reuşit să treacă de ochiul vigilent al cenzurii, valori perene ale zonei.