Nici macar noi nu suntem perfecti

De câte ori a picat magareata pe mine si a trebuit sa scriu despre oamenii GAZETEI (e drept ca treaba asta s-a întâmplat doar la numerele aniversare), toata lumea s-a suparat pe mine. Colegii de breasla pentru ca, în opinia lor, mi-am laudat prea mult colegii de redactie, iar colegii de redactie pentru ca nu i-am laudat asa cum se cuvine. Motiv suficient ca sa ma lamuresc ca a sosit vremea sa trec de la lauda la critica. Daca eram perfecti, faceam un saptamânal perfect, dar asa am „tras” pâna acum 200 de numere perfectibile. Ceea ce nu-i putin lucru, daca tinem cont de toate pacatele care ne apasa. Tagma barbosilorOrice pomelnic e bine sa-l începi cu sefu’, ca sa-i dai senzatia ca-l bagi în seama, lucru neadevarat. Ca urmare, iata defectele directorului general al GAZETEI de Maramures, Dan Pârcalab (saru’ mâna sefu’!): vine neanuntat în redactie, ca sa te surprinda în timp ce te joci la calculator sau stai la o bere cu vreun coleg; n-are cartela si suna la interfon, întrerupându-ti jocul sau obligându-te sa-ti lasi berea nesupravegheata; are pretentii mari si ne duce rar la chefuri; îi suna telefonul exact în momentul în care te pregatesti sa-i spui poanta unui banc si te lasa cu ea în aer; vede daca ai noroi pe pantaloni si scame pe pantofi; nu te lasa sa platesti dupa ce-ai baut cu el o sticla de vin, ca sa te umilileasca, cred; niciodata, da’ absolut niciodata, n-am gasit printre cadourile de sarbatori o spuma de ras, un aftar seiv ori batar un big, ca daca el are barba, de restul nu-i pasa.Redactorul sef, Nicolae Teremtus, mai cunoscut sub numele de Puiu, are si el defectele lui: nu mai fumeaza si nu bea alcool din obisnuinta, ceea ce, trebuie sa recunoasteti, e nasol; sub masca unui calm imperturbabil, ce seamana pentru multi cu indiferenta, se ascunde o fiara ce adulmeca mirosul unui subiect de presa, ceea ce înseamna ca se preface; n-are masina, respectiv automobil, situatie necunoscuta si ilara pentru alti redactori sefi; se barbiereste rar, nu din neglijenta, ci pentru ca sa-i intre sefului sub tegument ca, vorba aia, barbos la barbos se uita altfel.Mai nou, în tagma asta a barbosilor si-a facut aparitia si Emanuel Luca, noul editor cu care ne-am procopsit. Pe individul asta l-am trecut clasa cu ceva ani în urma, nestiind ce zace în el. O singura informatie e suficienta ca sa va dati seama de caracterul lu’ Luca. La unul dintre chefurile GAZETEI, sefu’ a luat neinspirata decizie de a face o rocada, adica din subaltern al meu, l-a facut pe Emanuel seful meu direct si personal. În secunda imediat urmatoare, suspectul despre care fac vorbire mi-a cerut ca a doua zi sa-i predau legitimatia, pistolul si reportofonul. Noroc cu sefu’, ca s-a razgândit dupa vreo juma’ de ora si a schimbat modificarea. De la fete la fotbalSi ce daca Dora Vaidis e viitoarea doamna Pârcalab? Ce, ea n-are defecte? Are destule, ca si ea e femeie. Si le spun, ca nu mi-e frica, ca-i plecata cu Dan în concediu: vorbeste cu mine total nerespectuos, cu toate ca sunt mult mai în vârsta decât ea, folosind tot felul de numere si de cifre ce tin de computator, asta în conditiile în care îmi cunoaste severul handicap din acest punct de vedere; îl suna pe sefu’ taman atunci când te pregatesti sa-i spui poanta unui banc; unul din filmele pe care mi le-a înregistrat pe un CD nu mai merge.Anca Gînguta e fata de la publicitate si nu am ce spune de ea de rau, ca se pregateste sa fie mamica. Vine micul Gînguta! În final, va ajunge sa aiba grija de doi Dan: unul mic - viitor mare fotbalist si cel mare - viitor finantist, evident mare.Defectele sunt evidente si-n cazul Ioanei Lucacel: e mai înalta decât mine si poarta tocuri numai ca sa faca diferenta asta si mai mare; fumeaza alt fel de tigari decât cele cu care ma afum cotidian, ca sa tusesc atunci când îi cer câte o tigara; nu se enerveaza si nu înjura, ceea ce poate însemna o oarecare lipsa de implicare în realizarea unui material; e prietena cu Mircea. Cum care Mircea? Mircea Crisan, un tip si el destul de defectuos, ale carui baiuri ar fi urmatoarele: fumeaza exact ce tigari fumeaza Ioana, ca sa nu tuseasca atunci când ramâne în pana de tigari si ia din pachetul ei; are cartela pentru interfon, da-i ca si când n-ar avea; nu-i place fotbalul, nu-l practica nici macar ocazional si nu-l întelege. Din fotbal mai întelege ceva Claudiu Baban, copilu’ de la sport, da’ are si asta defecte: când pariem în redactie înaintea vreunui meci important, pronosticul lui e cel mai departe de rezultatul final; saluta mereu cu „Buna dimineata!”, în conditiile în care vine la munca numai pe la orele prânzului, fiind dovada clara a faptului ca somnul de frumusete nu da întotdeauna roade; nu fumeaza si se uita urât daca pipezi în preajma calculatorului la care se joaca. Ultimul defect îl împarte cu Ciprian Dragos, care-i aproape de perfectiune cum sunt eu de iubirea de munca. Cipri n-ar fi totusi baiat rau, daca n-ar fi un fel de hibrid între Rambo si Schumacher: îti da câteodata senzatia ca e gata sa se bata cu un regiment de jândari suceveni (asta e o poveste mai veche) si conduce tot timpul ca si când ar fi pe circuitul de la Imola. E drept ca, mai nou, niste purtatori de cascheta, ca tot a scris de ei, i-au luat carnetul. Da’ i-au lasat bicicleta...Lipsuri, lipsuriCe-i drept, de soferi nu ducem lipsa. Al mai vechi din bransa e Ioan Pop, un tip destul de ambiguu din cauza de urmatoarele motive: lucreaza noaptea (nimeni nu l-a verificat vreodata) si doarme în timpul zilei; e plecat exact când ai mai mare nevoie de el si-i prezent când nu-i simti lipsa; pentru toate tablourile pe care le-am dus în redactie a folosit un singur cuvânt: „Superb!”; s-a reapucat inutil de fumat, ca era oricum suficient fum în redactie; ca si Mircea, nu întelege nimic din fotbal. Oricum ai întoarce-o, tot la fotbal ajungi pâna la urma. Aici te mai poti întelege cu Dan Gînguta, da’ ce folos, ca asta are arici la buzunar când e vorba de dat din banii firmei, de parca ar fi ai lui; are parul mai lung decât fetele redactiei; manânca mai mult decât mine, chiar daca-i greu de crezut; pe traseul Baia Mare-Costinesti, m-a întrebat de 1476 de ori daca mai avem mult; poate dormi neîntors o perioada nelimitata de timp, reprezentând, dupa parerea mea, o posibila varianta pentru zborurile intergalactice; fumeaza mai mult ca mine.Tot scriu de baieti si am uitat de fete. Doina Bedean n-ar fi fata rea, daca ar veni mai des pe la locul de munca, da’ ba îi fata una dintre bagaboantele alea de mâte pe care le tot tine pe lânga casa, ori îi vin zugravii sa-i redecoreze casa în care-si tine mâtele, ori trebuie sa-si caute vreo pisica ratacita pe care s-o aduca cu ea la munca, pentru companie. În plus (asta e o jignire si pentru mâtele ei), tine cu Dinamo, care e plin de câini pâna la moarte. Ceva mai de treaba si de omenie e Stefana Roman, da’ nici ea nu-i perfecta. Ne face cafea, da’ nu ne pune zahar si frisca în ea; are un sot care nu ne termina noul sediu si-l lasa asa, sa faca ce vrea el; nu fumeaza si nu discuta cu noi despre fotbal; vine la serviciu aranjata si dichisita, numai ca sa-mi dau seama ca am noroi pe pantaloni si scame pe pantofi.Raspândirea imperfectiuniiLa noi, imperfectiunea e raspândita, ca de aia Teofil Ivanciuc se preocupeaza de ce-i peste deal. Teofil e cel mai imperfect din subredactia Sighet, poate si pentru ca-i singurul de acolo: scrie despre orice, face poze, numa’ nu si tehnoredacteaza, atâta tot ca io n-am încredere în astia care fac de toate, ca asa m-o învatat nu mai stiu cine, ca trebe musai în ziua de azi specializari stricte pentru performanta. Ce performanta sa-i ceri la Teo, ca asta scrie în aceeasi zi de tipterii de pe Valea Vaserului si de meteoritii de pe Valea Cosaului?Cu defectele lu’ Silviu Ghetie as putea umple doua pagini. E drept ca ale lui îs multe, da’ nu-s mari: e într-o contrazicere continua cu toata lumea din jur, omul având o impotenta functionala în a fi de acord cu cineva macar o data, într-o problema oarecare; nu stie unde-si lasa aparatul de fotografiat si, când îl recupereaza, uita ce trebuie sa fotografieze; nu toate fotografiile lui sunt geniale; se întoarce destul de des din concedii, ceea ce presupune ca, la fel de des, e si plecat. Nu prea e lipsit de pacate nici Andrei Vaidis: mi-a batut mai zilele trecute singurul record ce l-am putut stabili vreodata la un joc de asta stupid pe calculator, ceva cu o biluta care tot distruge niste caramizi; nici el nu fumeaza ce fumez eu si tusesc câteodata si din cauza lui; e mai motorizat ca mine, ca are bicicleta; e mai tânar ca noi toti.De restul, oameni mai noi în cadrul GAZETEI (Monika Krajnik, Lia Gheorghe si Marius Pilka), n-am scris de bine mai ’nainte vreme, n-o sa ma apuc acuma sa scriu de rau, chiar daca defectele lor sunt la fel de evidente ca si cele ale celorlalti. Adevarul e ca nimeni nu-i perfect în redactia asta. În afara de mine! Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro