Nesimțiții care profită de creșterea salariului minim pe economie!

De ceva timp au început să crească tarifele și prețurile. De la pâine și carne, la tarifele pentru gunoi. Este imposibil de calculat, acum, efectele acestor scumpiri, dar, este probabil ca mărirea de salarii să fie, de fapt, o scădere a nivelului de trai. De mai bine de 25 de ani, România se chinuie să reducă disparitățile salariale între țara noastră și celelalte țări ale blocului comunitar. Fără succes! Rămânem la coada tuturor clasamentelor din UE.

Cel mai recent exemplu de majorare de tarife a venit din partea Drusal, operatorul pe gunoi menajer în Baia Mare și în multe alte localități maramureșene. În Consiliul Local Baia Mare, con­du­cătorii Drusal au motivat creșterea de tarif cu mărirea salariului minim. Respectiv, reducerea profitului sub 5%, limita minimă acceptabilă a unui profit. Asta în varianta Drusal. Deocamdată nu s-a acceptat, dar lucrurile evoluează.

Am solicitat păreri privitoare la acest subiect deputatului PSD, Sorin Bota. 
„Cei care vor să profite, să își umple conturile și să facă profit pe seama măsurilor pe care le promovăm, ca exemplu, salariul minim, sunt niște nesimțiți, niște oportuniști ce vor profita întotdeauna de asemenea măsuri. Până la un moment dat! De ce spun asta?
Noi trebuie să trecem acel punct critic care leagă direct aceste creșteri de salarii cu contravaloarea prestațiilor de servicii.
Solicitările de măriri de tarife vin din zona serviciilor, în primul rând, după care vin din sectorul productiv.
Și în UE costul vieții dat de valoarea produselor consumate și valoarea serviciilor au un prag! Să spunem 500 de euro pe lună. Cel din UE are salariu minim o mie de euro. Rezultă că îi ră­mâne 500 de euro pentru viața lui, pentru concediu, pentru dezvoltare, pentru economisire.
Noi încă ținem ritmul acestei valori a salariului minim cu total costul vieții. Dar, prin creșterea salariului minim până în 2020 la 1880 de lei, la cursul valutar de azi ar însemna 400 de euro, ajungem la acel prag peste care poți să rămâi și cu bani din salariul minim.
Salariul minim este corelat, cumva, de coșul zilnic, coșul lunar al unui cetățean (casă, masă, îmbrăcăminte...). În mo­mentul în care vom trece acel prag nu vor mai exista acele majorări de ta­rife, sau, influența majorării salariului mi­nim nu va fi atât de abruptă, directă, în prețul serviciilor pe care noi le plătim. Astăzi este direct proporțional, dar calculul nu este corect făcut.
Sigur, dacă ai zece angajați și ți-a crescut fondul de salarii cu trei mii de lei, pe lună, iar tariful tău nu îți acoperă acest cost, trebuie să îl majorezi! Dar exact în valoarea acestui cost. De obicei se pro­fită de acest moment și se adaugă alte costuri. Povestea cu pragul de profita­bilitate este doar o poveste. Poți avea profit și de trei, doi la sută. Chestiunea unui profit mare este o aberație!
În cazul Drusal, consilierii trebuie să sancționeze aberațiile și să aprobe, dacă este cazul, o anumită creștere de tarif, mai mică decât o solicită ei”, a spus deputatul PSD, Sorin Bota.
 
Legat de taxa de mediu și intenția de a fi introdusă în factura cetățenilor, deputatul maramureșean a spus că ar fi o măsură necesară.
„De unde să plătească firma? Sau ar putea plăti primăria! Alta este problema! Calitatea serviciilor oferite mara­mu­reşenilor! Dacă tot se cer și înca­sează taxe să ofere şi calitate. Ştiu că sunt plângeri!
Tu, ca cetățean, ești nemulțumit de serviciile prestate de firmă, ei profită de situație și aruncă pe spatele cetățeanului orice măsură legată de creșterea nivelului de trai, a civilizației, fără să se uite în curtea lor, câte prostii fac şi care le măresc cheltuielile.
În momentul în care serviciile acestea nu ar mai fi monopol pe o localitate sau zonă, lucrurile ar intra într-o normalitate.
Dacă, alături de Drusal, ar mai fi două, trei firme care să se ocupe de aceste servicii, tarifele ar scădea, iar calitatea lor ar crește. Asta ar fi cheia corectă de rezolvare a problemei!”, a spus Bota.

Am vorbit și cu un cunoscut analist economic despre subiect.

Mai avem o grijă

În GAZETA de Maramureş din perioada 1 – 7 aprilie 2017 citeam cronica deja celebrelor şedinţe ale Consiliului Local Baia Mare. Pe lângă o necunoaştere a modului de gestionare, nu numai moral dar şi legal a şedinţelor, am remarcat intervenţia reprezentantului agentului economic care are obligaţia contractuală de a strânge şi depozita reziduurile de toate categoriile de pe raza municipiului.
Mirarea mea a produs-o argumentaţia prin care se solicita majorarea taxelor aferente acestei prestaţii prin două susţineri: mărirea salariului minim pe economie şi introducerea taxei de mediu, şi toate acestea pentru menţinerea şi, dacă se poate, majorarea profitului firmei de salubrizare.
Nu am înţeles cum în cadrul unui contract semnat de către părţi, care sper că are un termen de valabilitate şi clauze de modificare a lui, inclusiv în ceea ce priveşte tarifarea, se poate aduce în discuţie o asemenea problemă pe parcursul derulării acestuia.
Iar dacă clauzele permit acest lucru atunci să plătească din buzunarul propriu şi nu din banii contribuabilului cel care a semnat contractul şi cei care au aprobat caietul de sarcini prealabil licitaţiei.
Referitor la argumentaţia agentului economic, este exclusiv problema lor internă de a-şi menţine activitatea în plaja de profit şi nicidecum  a cetăţenilor. Bineînţeles, dacă a fost un contract încheiat în favoarea băimărenilor.
Acum câteva zile s-a început o campanie de conştientizare a necesităţii preselectării reziduurilor menajere. Este o campanie lăudabilă, dar să rămânem tot la aceleaşi tarife.
Cred că în comisia de reevaluare a tarifelor (de ce s-a propus aşa ceva? rigurozitatea nu este o cerinţă a administraţiei?) se va pune în discuţie şi plata către cetăţenii băimăreni a prestaţie de preselectare care, în prezent, se face de cel care gestionează depozitarea reziduurilor menajere.
Argumentaţia că „poluatorul plăteşte” este reală, numai că în actualul sistem de gestionare a reziduurilor menajere poluatorul este altcineva şi nu sunt cetăţenii.
Deci, în Baia Mare, dacă se doreşte modificarea tarifului pentru prestaţia aferentă salubrizării se poate discuta prin reducerea lui.
Este o tehnică uzuală, nu numai la prestaţiile în discuţie ci şi la altele, ca bâlbele manageriale să fie puse pe seama umilului contribuabil care, bucuros că i s-a mărit pensia şi salariul, nu observă ca bănuţii i se scurg, cu ţârâita, în teşchereaua multor incompetenţi şi avizi de a face primul milion (în euro sau dolari), fără să fie întrebaţi cum au reuşit acest lucru. - Alecsandru C.
 

„Salariul minim este corelat, cumva, de coșul zilnic, coșul lunar al unui cetățean (casă, masă, îmbrăcăminte...). În mo­mentul în care vom trece acel prag nu vor mai exista acele majorări de ta­rife, sau, influența majorării salariului mi­nim nu va fi atât de abruptă, directă, în prețul
serviciilor pe care noi le plătim. Astăzi este direct proporțional, dar calculul nu este corect făcut”.

Sorin Bota, deputat PSD