Nerva, primul dintre Antonini

* Marcus Cocceius Nerva s-a nascut la Narnia, la circa 80 km la nord de Roma, pe 8 noiembrie 35 d.Hr. Tatal sau era un avocat roman instarit. Inaintea lui Nerva, alte rude ale sale detinusera functii importante. Strabunicul lui Nerva fusese consul in 36 i.Hr. si, un secol mai tarziu, familia inca se misca in cercurile curtii: la nasterea lui Nerva, bunicul lui facea parte din suita imperiala. Pe linie materna, exista o legatura indepartata cu Iulio – Claudienii, matusa lui fiind stranepoata lui Tiberius. La 18 septembrie 96 d.Hr., Domitian a fost ucis. In aceeasi zi, Marcus Cocceius Nerva a fost proclamat imparat. Caderea dinastiei flaviene si transferul puterii catre un batran care nu avea absolut nici o legatura de sange sau prin alianta cu imparatii care l-au precedat. Nerva nu a cautat puterea, mai degraba puterea i-a fost impusa. Conform spuselor lui Cassius Dio, Nerva, abordat de complotistii care unelteau asasinarea lui Domitian, a acceptat rolul de succesor, numai pentru a-si salva viata, aceasta fiindu-i amenintata de Domitian. Indiferent daca versiunea lui Cassius Dio este fantezista – ceea ce e posibil – sau nu, ascensiunea lui Nerva a fost intampinata cu un suspin de usurare de multe personalitati importante, care se saturasera de tirania lui Domitian. Senatul a salutat numirea in functia de imparat a lui Nerva, pe 18 septembrie 96, de indata ce asasinarea lui Domitian a devenit cunoscuta. Asasinatul a dezlantuit o serie de forte tinute sub control in ultimii ani, tiranici, ai lui Domitian. Cassius Dio, a carui scurta relatare este principalul izvor istoric ce acopera domnia lui Nerva, ne prezinta atmosfera tensionata din primele luni. Senatul il detestase pe Domitian. Dupa ce a murit, poporul si-a manifestat neingradit resentimentele prin distrugerea statuilor care-l infatisau si prin demolarea arcurilor de triumf construite de el. Informatorii lui Domitian au fost omorati in majoritate, iar cei care fusesera trimisi in exil au fost amnistiati. In randurile familiilor de vaza circula un sentiment general de euforie, de libertate si dreptate restaurate. Prin alegerea lui Nerva ca imparat, se facea un pas inainte spre intarirea senatului, deoarece noul ales nu se afla sub influenta vreuneia dintre partidele care exercitau o anumita influenta asupra puterii imperiale. Nerva a stiut sa intretina aceste iluzii, fagaduind ca nu va ridica niciodata mana asupra vreunui senator, ca va aplica intotdeauna dreptatea si, ca o dovada a bunelor sale intentii, el i-a rechemat pe toti cei ce se ridicasera impotriva lui Domitian. Nerva a intreprins o seama de reforme, in scopul insanatosirii vietii economice din imperiu si a desfasurat o activitate edilitara remarcabila. Desi formal Nerva parea sa faca jocul senatului, in practica, el s-a straduit sa pastreze puterea lasata de Domitian. A largit reteaua de apeducte a Romei. La scurt timp, situatia a inceput sa degenereze, varstnicul Nerva intampinand dificultati in restabilirea ordinii. Se spunea ca sub Domitian nimeni nu avusese voie sa faca nimic; dar si mai rau era sub Nerva, cand fiecare facea ce voia. La preluarea puterii, Nerva avea 61 de ani – era un om batran, dupa standardele romane, si se spunea ca era bolnav, firav si ca vomita adesea ce manca. Nerva este descris ca un conducator binevoitor, care i-a improprietarit pe saraci, a jurat sa nu execute senatori si a initiat un program modest de lucrari publice, incluzand repararea drumurilor si a apeductelor. Toate acestea, desi au facut sa fie simpatizat in anumite cercuri, nu au reusit sa calmeze armata, care inca pretuia memoria razboinicului sau predecesor, primul imparat dupa August care le marise solda. Agitatia trupelor a culminat pe la mijlocul lui 97, cand garda pretoriana a inceput revolta pe fata. Casperius Aelianus, prefectul pretoriului, l-a sechestrat pe Nerva in palatul imperial, cerand predarea lui Petronius si a lui Partenius, responsabili pentru moartea lui Domitian. Foarte curajos, Nerva nu a cedat in fata acestor pretentii, oferindu-si gatul dezvelit soldatilor spre taiere. Gestul sau de curaj a fost insa zadarnic, pretorienii inhatandu-si singuri victimele. Petronius a avut un sfarsit mai bland. El a fost ucis cu o singura lovitura de sabie, dar nefericitului Partenius, inainte sa-i fie taiat gatul, i s-au smuls si indesat in gura organele genitale. Nerva nu a fost ranit in timpul sechestrarii, insa autoritatea sa a fost iremediabil prejudiciata. Revolta pretorienilor a starnit amintirea scurtului principat al lui Galba, din urma cu 30 de ani. Mesajul era clar: un imparat care a pierdut sustinerea armatei nu putea spera la o viata indelungata. Totusi, Nerva, fiind batran si fara copii, avea un mijloc de salvare: sa adopte ca fiu si urmas pe cineva care se bucura de sustinerea armatei si poporului. A gasit ce cauta in persoana lui Marcus Ulpius Traianus, guvernatorul Germaniei Superior, un om respectat, care nu avea sub comanda multe legiuni si putea sa intareasca autoritatea imperiala la Roma. Adoptia a avut loc spre sfarsitul lui octombrie 97 d.Hr., intr-o ceremonie publica pe Capitoliu. E posibil ca adoptia lui Traian sa fi fost mai degraba o lovitura de stat mascata decat o manifestare de vointa, dar i-a permis imparatului sa-si traiasca in pace ultimele luni de viata. Nerva a ramas in istorie ca un om amabil si binevoitor, care a condus imperiul atat de bine, incat putea sustine cu sinceritate: „Cat am fost imparat, nu am comis nici o fapta care m-ar impiedica sa renunt la functia imperiala si sa-mi reaiau fara nici o primejdie viata dinainte.” Datorita popularitatii in randul senatorilor, Nerva a primit titlul de Pater Patriae inca de la inceputul domniei; alti imparati au trebuit sa astepte luni sau chiar ani pentru a primi aceasta onoare. Una dintre cele mai memoriabile realizari ale lui Nerva este inaugurarea, la inceputul lui 97 d.Hr., a forului care-i poarta numele: Forum Nervae (cnoscut ca si Forum Transitorium). In spatele numelui se ascunde faptul ca amintitul complex a fost construit in mare parte de Domitian, fiind aproape finalizat cand Nerva a preluat puterea. Cele 16 luni ale domniei lui Nerva au luat sfarsit odata cu moartea acestuia, pe 28 ianuarie, in anul urmator. In timpul unei crize de furie a inceput sa transpire abundent. Transpiratia s-a transformat intr-o febra care l-a rapus in scurt timp. A fost deificat, in mod oficial, de catre senat, iar, in semn de veneratie, cenusa lui a fost depusa in Mausoleul lui Augustus, alaturi de ramasitele imparatilor iulio-claudieni. Ziua inmormantarii a fost marcata de o eclipsa de soare. Chiar daca a fost simpatizat de senat, Nerva nu poate fi iertat cu totul pentru asocierea cu Nero si Domitian. Mai mult, cinicii ar interpreta reformele, darurile publice si diminuarile de impozite ca pe o incercare disperata de a castiga sprijinul populatiei. Dar alegerea lui Traian ca succesor face ca recunostinta contemporanilor sai pentru Nerva sa fie meritata. Pentru ca, asa cum a spus Pliniu, „nu exista dovada mai clara a divinitatii unui conducator care si-a ales urmasul decat valoarea acelei alegeri.” Nerva, care fusese numit de Senat, se bucura de multa popularitate. In timpul lui Nerva Adunarea Tributa a fost reinfiintata cu scopul adoptarii ultimelor legi agrare; insa in timpul succesorilor sai nu a mai avut nici o atributie legislativa. In Italia, mica taranime a dobandit un nou stil de viata datorita politicii economice a lui Nerva si a succesorilor sai, pentru ca aceasta clasa de proprietari a fost cea care a profitat cel mai mult de imprumutare cu dobanzi mici pe care acesti imparati le-au oferit prin intermediul institutiilor imperiale. Nerva a desemnat comisari extraordinari, insarcinati cu administrarea financiara a municipiilor. A reusit, cu abilitate, sa-i impace pe toti locuitorii imperiului cu ideea monarhiei absolute, fapt pe care avea sa asigure o relativa liniste in interiorul imperiului timp de un secol. A sesizat tendinta de a evita serviciul militar, manifestata in randul locuitorilor Italiei. Din aceasta cauza, a sprijinit aducerea copiilor unor oameni foarte saraci din cetatile italice, in vederea asigurarii cadrelor inferioare de conducere ale armatei romane, cu cetateni romani din orase din Italia. In vremea lui au aparut functionarii imperiali, care se ingrijeau de cheltuielile din vistieria imparatului. A luat masuri pentru redresarea agriculturii in Peninsula Italica, prin cumpararea masiva de pamanturi in sud si prin distribuirea de loturi unei parti a plebei romane colonizata acolo. Au fost fixate, de asemenea, colonii de veterani. Unii colonisti, instalati de Nerva in sudul Italiei, au preferat sa-si vanda pamanturile si, din banii realizati, sa deschida mici ateliere in orase sau, pur si simplu, dupa risipirea banilor, sa se intoarca la viata parazita pe care o dusesera pana atunci. Toate acestea au dus la ruinarea micii proprietati si au prilejuit cresterea marii proprietati. Adept al absolutismului imperial „A efectuat o carieta senatoriala indeosebi civila – administrativa, financiara – care culminase cu asumarea a doua consulate sub Flaveni. Cariera anterioara, mai ales civila, convenea atat marilor comandanti, care nu vedeau in Nerva un rival, cat si senatorilor traditionalisti. Varsta inaintata, sanatatea precara, lipsa de mostenitori directi, linistea pe multi, incuraja toate sperantele si amana optiunea pentru un imparat sortit unei domnii lungi. Monedele batute imediat dupa intronarea lui Nerva proclama renasterea Romei si a libertatii. A construit intens la Roma si in afara ei. A adoptat o politica de economii tradusa in anumite masuri de austeritate, de reducere a cheltuielilor publice. Pentru a castiga simpatia militarilor si a sterge impresia penibila lasata de ultimele campanii ale lui Domitian, Nerva angajeaza operatii de curatire impotriva suebilor si altor triburi germanice: evita actiunile de anvergura, dar adopta ulterior titlul de Germanicus. Nu si-a putut insa asigura sprijinul neconditionat al pretorienilor, prea atasati memoriei lui Domitian. Consideram ca Nerva urmarea mai putin sa recupereze modelul politic augusteic (...) si proiecta instaurarea unui absolutism, in mare masura similar celui statuat de Nero. Impactul moral al tumultului pretorian fusese puternic la Roma. Opinia publica putuse constata ca Nerva nu mai putea apara pe nimeni si, cum exclama Pliniu, ca Imperiul statea sa se prabuseasca peste imparat. Pretorienii se temeau de reactia militarilor din provincii. Adoptarea lui Traian a fost tinuta in secret si realizata ca o adevarata lovitura de teatru. Nerva preconiza o intoarcere la „clementa” recomandata de Seneca, deci la concilierea cu senatul, dar si la despotismul luminat, practicat la acea vreme.” – Eugen Cizek. O latura mai intunecata a lui Nerva Tanarul Nerva a ocupat o serie de posturi in aparatul administrativ. A demonstrat o remarcabila abilitate de a cadea in picioare dupa fiecare schimbare de regim imperial, obtinand chiar cateva functii inalte. Nero l-a umplut de onoruri pentru contributia sa in dejucarea conspiratiei lui Piso, din 65, iar, in 71, Vespasian l-a numit consul alaturi de el. In 90, a fost consul a doua oara, alaturi de Domitian. Bunavointa pe care i-au aratat-o toti acesti imparati sugereaza ca Nerva era o persoana respectata. O relatare a lui Suetoniu ne prezinta o latura mai intunecata a sa: Nerva ar fi abuzat sexual de tanarul Domitian, fiind cu 20 de ani mai in varsta decat acesta. Sa fie vorba de un zvon nefondat sau caracterul lui Nerva nu era ireprosabil? Imparatul roman Nerva este descris de istoricii romani drept un batran cu sanatate subreda si cu o dragoste deosebita pentru vin. Monedele si statuile ne prezinta un chip cu ochii apropiati si nasul proeminent.” - Chris Scarre. Rezolvarea succesiunii „Nerva facea parte dintr-o familie fara mari pretentii, dar calitatile sale de jurist il propulsasera intr-un rang inalt in epoca lui Nero. Era experimentat in rutina administrativa si nu era lipsit de curaj; a tratat un complot pus la cale de un pretendent invidios la tronul imperial, C.Calpurnius Crassus, cu o indiferenta demna de Caesar, neobosindu-se nici macar sa-si pedepseasca presupusul asasin. Era insa prea in varsta sa poata conduce cu fermitate statul printr-o criza politica si nu se bucura de popularitate in randul armatei. Principala problema a dominatiei sale a fost daca poate mentine armata sub control. La adapostul legiunilor lui Traian, Nerva a domnit nestingherit pana la moarte, cateva luni mai tarziu (ianuarie 98), cand Traian i-a urmat la tron fara nici o opozitie. Desi faptul ca Nerva a apelat la Traian a fost o masura de urgenta, aceasta a facut mai mult decat sa evite o criza: ea a creat un nou precedent in problema rezolvari succesiunii. Urmatorii trei imparati, dintre care nici unul nu a avut copii sau le-au supravietuit fiilor lor, au urmat exemplul lui Nerva de a adopta un barbat incercat si de a se asigura ca puterea ii va reveni acestuia. Aceasta metoda de transmitere a tronului imperial a pus la adapost lumea romana timp de un secol de noi crize de succesiune si a furnizat o serie de „cinci mari imparati” (Traian, Hadrian, Antonius Pius, Verus si Marcus Aurelius,).” – M.Cary, H.H.Scullard Legi mai putin obiSnuite „Pe sclavii si libertii care uneltisera impotriva stapanilor, ii condamna la moarte. Nu mai ingadui oamenilor din aceasta conditie sociala sa depuna plangeri impotriva stapanilor lor; de asemenea, erau interzise denunturile de impietate fata de persoana imparatului precum si cele impotriva acelora care duceau un mod de viata iudaic. Multi delatori au fost condamnati la moarte, printre acestia si filosoful Seras. A interzis sa i se ridice statui de aur si argint. Dadu inapoi cetatenilor, spoliati de averea lor, fara niciun temei, de catre Domitian, toate sumele confiscate, cate se mai gaseau in tezaur. Hotari sa imparta cetatenilor saraci din Roma pamanturi in valoare de cincizeci de mii de denari, a caror achizitie si distribuire o incredinta unor comisii de senatori. Cum nu avea bani destui, puse in vanzare o mare cantitate de haine, de vase de argint si de aur, tot felul de mobilier atat din propria casa cat si din inventarul palatului imperial. Desfiinta un mare numar de sacrificii, de jocuri de circ si alte genuri de spectacol, rastrangand pe cat posibil cheltuielile. Dadu cateva legi, printre care una interzicea castrarea tinerilor, iar alta casatoria intre unchi si nepoata. A murit curand dupa adoptia lui Traian, cand a implinit un an, patru luni si noua zile de domnie. A trait saizeci si cinci de ani, zece luni si zece zile.” - Cassius Dio. Ioan BOTIS