Nepoata Părintelui

Puţină lume ştie că Arsenie Boca are o nepoată în viaţă.
Zoe Dăian.
Rimând în descendenţa lui Zian, numele de botez al sfântului.
Canonizat în inimile credin­cio­șilor, Părintele nu mai are nevoie de nicio prezentare lumească.
La cei 92 de ani ai săi, retrasă
într-un centru de îngrijire omenos şi cald, doamna profesoară vor­bește bine de tot.
Simplu şi profund.
Într-un interviu luat cu multă grație de Biblioteca Județeană Gheorghe Şincai din Bihor.
Disponibil pe pagina de socializare a instituției de cultură, merită cu prisosință văzut şi înțeles.
Luciditate şi har, desprinse dintr-o istorie personală plină de sufe­rință dar şi de bucurie creștină.
La un moment dat, vorbește cu tristețe, chiar jale, despre semenii noștri.
Din perspectiva devenirii istorice, îndeosebi după instaurarea regimului criminal comunist.
Nu uită de eroismul şi sfințenia celor puțini, printre care şi unchiul său, dar punctează tăios şi ceea ce-i copleșește pe cei mulți.
Şi o spune în trei cuvinte: trădarea, minciuna şi hoția.
Trei patimi grele, care ne-au băgat în închisorile infernului pe cei mai valoroși români.
Sau i-au alungat în munți, unde au fost hăituiți mai ceva ca animalele sălbatice.
În timp ce unii au trădat şi mințit, altora le-au fost furate libertatea, familiile şi chiar viața.
Se întâmplă de când lumea, azi şi mereu.
Ar trebui să ne întrebăm pentru care Dumnezeu mai ține lumea?
Pentru cei puțini sau pentru cei mulți?
Răspunsul e simplu.
Poate chiar și pentru unul.