Nepasare cu coronita pentru premianti

Avem bani sa platim delegatiile alesilor in strainatate, avem bani pentru receptii date in onoarea unor delegatii straine, avem masini de lux sau diurne pentru destinatii exotice. Dar nu avem bani sa cumparam niste carti pentru a recompensa efortul unor elevi eminenti! In plina campanie electorala in care candidatii sustin sus si tare ca se gandesc la viitorul copiilor si, intr-un an in care invatamantul romanesc a primit fonduri „grase”, multe dintre scolile din Maramures nu pot sau nu vor sa le ofere premiantilor, la final de an, nici macar o diploma si o carte. Traditia premiilor in carti, cu care parintii si elevii se mandreau o viata intreaga, a fost ingropata de ne-putinta si nepasare. Mai mult, se spune ca nici cei care reusesc sa obtina fonduri pentru premii nu le folosesc in intregime in interesul elevilor. In schimb, cei responsabili de aceasta situatie jenanta isi arunca „pisica moarta” de la unul la altul. Sandu Pocol, inspectorul general al Inspectoratului Scolar Judetean Maramures, spune ca: „Premiile se dau fie prin scoli, direct, fie prin centrele bugetare, prin consiliile locale. Inspectoratul n-are atributii. Depinde de consiliul local cat aloca prin centrul bugetar sau daca scoala are contabilitate proprie. Au fost ani in care nu au fost bani. Si costul diplomelor tot asa se suporta. Colegii nostri, inspectorii, dau premii si pentru elevii performanti, si pentru profesorii care s-au remarcat in timpul anului scolar. Se dau si carti. Sunt scoli care dau, depinde de resursa financiara a fiecarei scoli si de primarie. Daca primaria a alocat bani pentru asta sau nu. Sunt si scoli care obtin sponsorizari”. In schimb, Liviu Marian Pop, presedintele SLIMM, spune ca problema financiara nu e o scuza: „Ca acel consiliu de administratie se descurca sau nu se descurca sa faca rost de sponsorizari si finantari e un aspect. Celalalt aspect e legat de buget, fie-care unitate scolara poate sa prevada in buget niste sume pentru a acoperi aceste premii, daca le putem numi asa, in carti sau diplome. Este o problema aproape generala ca nu se mai acorda carti. Iar acolo unde se dau, este exclusiv treaba consiliului de administratie. Depinde de fiecare director cum isi administreaza bugetul, cata economie face. Nu sunt niste sume fabuloase, din punctul meu de vedere. Daca sunt niste scoli care nu acorda carti, principala problema e la nivelul managementului institutiei. Nu ai voie, in conditiile actuale, sa nu poti face rost de o finantare de 5 milioane de lei vechi, sa dau un exemplu, care iti acopera un necesar minim de carte scolara, mai ales ca sunt multe tipografii si librarii care vor sa-si promoveze car-tile. Gasim bani pentru Zilele ora-sului si pentru altfel de activitati, cu care nu am nimic de altfel, dar pentru asta nu...”. Scriitorul Nicoara Mihali spune ca principala cauza a „ingroparii” acestei traditii este managementul defectuos: „Eu am facut de nenumarate ori oferte catre scoli cu carti de premii, dar dezinteresul este extraordinar de mare”. Mihali mai spune ca se cumpara carti scoase in conditii tipografice proaste, doar pentru ca unii sa incaseze un comision: „Sunt niste vanzatori ambulanti de carte ai unor edituri ciudate, care spicuiesc programa lecturilor obligatorii la diferite clase si vin si dau cu comision directorului respectiv. Se dau banii prin primarii si, atunci, directorul vrea sa ia carti pentru premii, dar isi ia de 2 milioane de lei vechi si DEX-ul. Ia DEX-ul de doua milioane, iar pe factura scrie carti pentru premii. Este un fenomen destul de larg raspandit. Primesc si dascalii bani de carti, dar, daca s-ar face un sondaj in randul dascalilor, cred ca in proportie de 80% isi cumpara altceva... isi iau haine dascalitele etc. Si atunci cauta disperati, chiar daca dau 500.000 cuiva care sa le faca o factura. Acesta este fenomenul real”. De cealalta parte a baricadei se afla scolile si directorii lor. In marea lor majoritate, liceele baimarene isi confectioneaza diplomele in cadrul scolii (de aceea arata cum arata), iar premiile sunt cumparate din fonduri proprii si sponsorizari. Un rol determinant il are comitetul de parinti. Aceasta situatie favorizeaza liceele care realizeaza fonduri proprii (grupurile scolare care au ateliere) si liceele sau colegiile unde sunt copii ai unor potentati ai zilei. Venituri proprii si sponsorizari Defavorizati sunt copiii care invata in scoliile de cartier si de la tara. „Noi avem venituri proprii si sponsorizari. De aici, avem bani pentru a cumpara carti pentru premiile I, II si III”, ne-a spus Marius Craciun, directorul Liceului „Mihai Eminescu”. In schimb, la colegiul National „Gheorghe Sincai”, se dau premii in bani. O noua moda, in ton cu vremurile pe care le traim. In fond, daca parintii dau bani, de ce sa nu se recupereze cate ceva? Asistam la „circuitul banilor in natura”. „Avem venituri proprii si sponsorizari. Dupa criterii proprii, dam premii elevilor meri-tuosi. Sunt premii in bani. Mai sunt premiati cei care obtin rezultate la competitii scolare. Este adevarat ca noi suntem favorizati fata de scolile mai mici sau cele de cartier, dar, la noi, parintii fac eforturi si cred ca la toate scolile se fac astfel de eforturi. De la buget nu se dau bani. Nici nu este un capitol pentru premieri scolare in cadrul bugetului. Nu stiu daca este bine, dar noi ne prezentam onorabil”, ne-a declarat directorul Colegiului National „Gheorghe Sincai”, Ioan Muresan. Ioana LUCACEL Nicolae TEREMTUS ioana@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro