Neocomunistii improprietaririlor

* O familie din comuna Miresu Mare acuza ca, la 20 de ani de la Revolutie, practicile comuniste sunt in floare. Intr-o tara democrata si europeana, dreptul de proprietate e calcat in picioare in hatisul legilor fondului funciar, nestiintei sau relelor intentii. De aproape doua decenii, o familie din comuna Miresu Mare se lupta in instanta pentru un teren mostenit de la bunici. Livia Pop povesteste ca istoria neromantata a scandalului a pornit pe vremea CAP-ului: „bunicii mei au fost inscrisi in CAP, pamantul pe care il detineau fiind proprietate privata dupa care au platit impozite la statul roman. Conform certificatului de mostenitor notarial, aceste terenuri ne-au revenit noua, nepotilor, care in continuare am platit aceste impozite, iar in 1990 le-am intabulat”. Problemele au inceput, spune Livia Pop, cand, prin 1970, niste vecini au intrat abuziv pe proprietatea familiei sale. In 1980, alt vecin si-a construit pe terenul sau o sura, iar in 1983, altul a ridicat alta anexa. Cum mama sa era vaduva si singura, cei doi copii fiindu-i plecati la studii, in Cluj si Bucuresti, nu s-a putut opune abuzului. Livia Pop spune ca mama sa a fost chiar agresata fizic pentru o palma de pamant. Ulterior, a inceput insa „razboiul” plangerilor, care s-a mutat rapid in instanta: „desi am umblat peste tot si am reclamat, tot nu s-a rezolvat nimic, pentru ca cei care conduceau erau cumetri cu unii din cei care ne-au ocupat abuziv terenul sau prieteni de aprovizionare. I-am actionat in judecata pentru a-mi recupera proprietatea tabulara. In timpul proceselor am intampinat multe greutati si tergiversari din partea Primariei Miresu Mare”. Femeia povesteste ca, in primii ani postdecembristi, s-a incercat punerea ei in posesie, dar paratii nu au cedat terenurile, „agresandu-i pe experti, pe primar, distrugand aparatele de masurat, au rupt gardurile si au dat in ei, spargandu-le masinile”. Desi terenul era in litigiu, Livia Pop s-a trezit ca vecinii cu care se judeca au titluri de proprietate. A inceput alt „razboi”, in instanta, pentru anularea titlurilor. Si de aceasta data, Livia Pop a intampinat piedici din partea autoritatilor locale: „secretara Maria Mogos a incercat nejustificat tergiversarea proceselor, eliberand tot felul de adeverinte false celor care au intrat pe terenul meu”. In 2001, dupa ce s-a incheiat „operatiunea” de anulare a titlurilor de proprietate, Livia Pop a cerut restabilirea situatiei anterioare CAP-ului. Instanta a decis ca un expert topografic sa stabileasca portiunile de teren pe care au intrat abuziv vecinii, dar situatia se complicase intre timp: „pe parcursul proceselor, unii din vecini au continuat sa se extinda cu cotetele de porci, solarii, bucatarie de vara, lemnarie, gradini de zarzavat, desi li s-au anulat titlurile de proprietate pe terenul ocupat abuziv. Dupa un an s-a prezentat expertul platit de mine, care a masurat toata gradina si acele suprafete ocupate abuziv de ei, pe care nu vor sa le elibereze pentru a vedea care este suprafata de teren pe care au ocupat-o abuziv paratii si cu ce suprafata de teren am ramas eu, pentru a vedea daca impreuna iese toata suprafata de gradina. Acel expert, Ioan Zlamparet, a prezentat un raport de expertiza numai pe acele portiuni de teren ocupate de parati. La fiecare proces am cerut punerea in posesie a intregii gradini, si tot timpul au ocolit, atat expertul, cat si judecatorul, neconstituindu-mi dreptul de proprietate”. In septembrie 2006, Livia Pop spune ca a castigat procesul, dar tot n-a fost pusa in posesie. Primarul de atunci, Florica Roman, a indrumat-o spre un executor judecator pentru a fi pusa in posesie, motivand ca e o situatie incalcita. Dupa o vreme, a apelat la executorul Gheorghe Vucea, dar si de aceasta data femeia a fost nemultumita pentru ca acesta „a batut tarusii” numai pe acele suprafete ocupate abuziv de vecini. Livia Pop spune ca vecinii sai au continuat sa construiasca si in 2008 pe terenul ei, „aruncand tarusii executorului”. Desi femeia a cerut ajutorul autoritatilor locale si politiei, spune ca nimeni nu i-a venit in ajutor. A reusit initial sa stopeze lucrarile, printr-o ordonanta prezidentiala, dar aceasta a fost ulterior suspendata. Au urmat alte procese, de aceasta data impotriva executorilor judecatoresti. Apoi, i s-a cerut sa apeleze la alt executor. Dar nici acesta nu i-a masurat intreaga suprafata. Acum, femeia e disperata ca, cu toate expertizele platite, procesele si plangerile, la 20 de ani de la Revolutie nu isi poate gasi dreptatea. Mai mult, spune ca procesul a ramas in pronuntare, dar de luni bune nu a primit solutia instantei si nu e primita nici in audienta la judecator. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro