Neocomunistii din administratie

Dintre cei carora regimul comunist le-a confiscat ilegal averea, multi inca mai asteapta sa li se faca dreptate. Insa dreptatea post-decembrista pare a fi apanajul celor puternici ori norocosi. Urmeaza o poveste cu o retrocedare nefinalizata, pe considerent ca „asa vor muschii unora din administratie”.

Pana in 1956, Bein Rorh Etelka detinea un teren de 12.900 mp situat pe strada Victoriei din Baia Mare, in zona actualei Exploatari Miniere „Aurum”. In acel an, printr-un decret al autoritatilor comuniste, baimareanca a fost expropriata de o suprafata de 5.600 mp, teren care a fost dat in administrarea Sfatului Popular al Municipiului Baia Mare, respectiv in folosinta Exploatarii Miniere „Petre Gheorghe”. In fapt, era vorba despre o fasie de teren, lata de 40 de metri, care se intindea de la strada Victoriei pana in apropierea lizierei padurii, pe deal. Apoi, autoritatile au luat intregul teren (o livada care, in afara pomilor fructiferi, mai „producea” anual trei care de fan si doua care de otava. Dupa decretul furtului, desi oficial nu fusese inca luata toata suprafata, intreg terenul se afla la discretia celor de la exploatarea miniera si era folosit ca depozit de reziduuri miniere. Inevitabil, livada a fost distrusa.

Dupa ‘90, situatia terenului trebuia sa capete o rezolvare, dar s-a ajuns la o situatie ciudata, in care mostenitorii lui Etelka (familia Szabo) au luptat cu morile de vant ale birocratiei administratiei locale.

Valoarea terenului

Dupa aparitia Legii Fondului Funciar, urmasii familiei expropriate au depus la Primaria Baia Mare actele pentru retrocedarea terenului. Timp de mai multi ani, peste actele depuse s-a lasat tacerea si praful. Mai mult, chiar pagubitii au fost actionati in judecata de numerosi “nemultumiti”.

In 1995, familia Szabo a fost actionata in judecata de SC Marco, firma detinuta de actualul deputat liberal Ioan Hoban si prietenul acestuia, Ioan Fodo (consilier local). SC Marco solicita acelasi teren in virtutea faptului ca detineau acolo hale si alte constructii ridicate inainte de ‘90, care apartineau initial de Intreprinderea  Intercooperatista, unde Ioan Hoban a fost director. Stupidul proces a fost o grava eroare, declansata de concluziile eronate ale unui topograf, si care a persistat, deoarece potentatii nu se uita niciodata inapoi. In fapt, terenul solicitat de cuplul Hoban&Fodo era... in vecinatatea terenului familiei Szabo. Pana la urma, situatia a fost clarificata. Pentru a argumenta valoarea terenului revendicat de familia Szabo, mentionam ca, la inceputul anilor 2000, Hoban si asociatul sau au vandut 2.500 mp din terenul invecinat cu un pret demn de buzunarul lor incapator: 1,2 miliarde lei.

Actele disparute

In 1998, Szabo a reluat cererile adresate Primariei, respectiv Serviciului de Administrare a Patrimoniului Local si Utilitati, condus de Calin Coros. Suprasaturati de aroganta cu care ii trata Coros si subalternii acestuia, mostenitorii s-au adresat subprefectului de atunci, Ludovica Parvu. Aceasta a cerut dosarul de la institutia condusa de Coros. Si... surpriza! In dosar era numai o fila! Dar, cine sa raspunda pentru sustragerea actelor? In nici un caz Lucretia Podea, seful Biroului Agricol al Primariei, care le-a spus mostenitorilor, verde in fata, ca nu au nici o sansa sa-si recupereze terenul.

Anul 2000 a adus cu sine un alt proces stupid. Familia Szabo a fost actionata in judecata de SC URBIS (societatea de transport in comun din Baia Mare), care pretindea 2.700 mp din terenul in cauza (e vorba despre statia de autobuz aflata in imediata vecinatate a strazii Victoriei, locul unde intorceau autobuzele). In fapt, in baza Legii Fondului Funciar, vechiul amplasament al URBIS fusese restituit altcuiva si, in virtutea inertiei, statia de autobuz s-a mutat mai sus, pe terenul familiei Szabo. Acum URBIS, culmea tupeului, pretindea terenul! Realizand ridicolul situatiei, cei de la URBIS au renuntat la proces, dar au continuat nestingheriti sa foloseasca terenul familiei Szabo ca statie de autobuz.

Pretentiile REMIN

In 2001, o data cu aparitia Legii retrocedarii vechilor proprietati s-a reluat sirul cererilor adresate Serviciului de Administrarea Patrimoniului (SAPLU). Dupa intocmirea unui dosar consistent, care a costat 2 milioane lei, Coros i-a spus unui functionar sa “ii dea inapoi lui Szabo 9.000 mp”, suprafata detinuta acum de REMIN. Totusi, Teofil Dascalu, functionar in cadrul SAPLU, a „inventat” o hartie, conform careia in anii ‘50 familia ar fi primit despagubire baneasca pentru terenul expropriat. Un nou motiv de a se amana retrocedarea, pentru ca in realitate, un astfel de act, daca exista, a fost facut “din pix” (in spiritul vremurilor de atunci) si nu a fost semnat de fostii proprietari ai terenului, care, de fapt, nu au primit nimic.

Desi in februarie 2004, Primaria atribuie familiei Szabo 9.100 mp teren, la scurt timp se emite o noua dispozitie prin  care se revoca hotararea. Si s-a ajuns la un nou proces, de data aceasta cei de la EM „Aurum” pretinzand terenul. Procesul este pe rol, taraganat de un expert al Companiei REMIN, care trebuie sa se pronunte daca terenul este ocupat sau nu de constructii. Se pare ca efortul pentru aceasta constatare este foarte mare si respectivul nu reuseste sa se pronunte.

Situatia actuala a terenului este urmatoarea: peste 9.000 mp sunt folositi de EM „Aurum” (ca loc de depozitare a reziduurilor miniere si a utilajelor) si URBIS (ca statie de autobuz), 1.500 mp sunt folositi de fostul Institut de Proiectari Miniere, iar peste 2.000 mp apartin Liceului „Gheorghe Lazar”, loc in care cresc nestingherite balariile. In cazul ultimei suprafete de 2.000 mp, Calin Coros si-a dovedit talentul in argumentarea imposibilitatii retrocedarii, explicand ca retrocedarea terenului pe care cresc balarii ar pune in pericol... eficienta sistemului de invatamant baimarean, iar educatia copiilor ar fi afectata! Vom reveni.

Ciprian DRAGOS, Nicolae TEREMTUS