Naufragiul Corabiei lui Noe

Ultima alarma a ecologistilor se refera la ursii albi: poluarea ii face hermafroditi, iar efectul de sera ii face sa ajunga in deriva pe marile iceberg-uri, formate ca urmare a topirii calotei polare. Intre timp, vanatorii de balene japonezi masacreaza cetacee. Si, ironie a soartei: vanatul este justificat din ratiuni de... cercetare stiintifica. Uciderea cu bastonul a focilor nou-nascute pentru a le transforma in haine de blana este un spectacol frecvent. Revista Nature anunta o disparitie in masa a anfibiilor, atacate de o ciuperca favorizata de efectul de sera. Fotografii luate din satelit arata covorul verde al padurii din regiunea Amazonului taiat in doua si de-acum plin de sparturi. Era mediul cel mai bogat in viata de pe planeta, noteaza La Stampa, citat de Rompres. Disparitia animalelor Intr-un interviu aparut in Le Monde, Michel Loreau, profesor de ecologie la Universitatea Mac-Gill din Montreal, a vorbit despre fenomenul inregistrat in prezent, respectiv cea mai mare disparitie din toate timpurile: “Ritmul de disparitie a unor animale vertebrate si a unor plante este deja de o suta de ori mai rapid decat acela observat in mod normal in erele geologice. Dar este in curs o accelerare. Peste doar cateva decenii, ar putea deveni de zece mii de ori mai rapid decat ritmul natural de disparitie”. In prezent, asistam la a sasea disparitie in masa. Cele precedente au avut loc la sfarsitul Ordovincianului (in urma cu 450 milioane de ani), in epoca tarzie a Devonianului (in urma cu 364 milioane de ani), a Permianului si a Triasicului (respectiv in urma cu 245 si 206 milioane de ani). Ultima disparitie documentata de paleontologi, a cincea, a inregistrat in urma cu 65 de milioane de ani disparitia dinozaurilor. In acele catastrofe, probabil provocate de impactul unor asteroizi si, deci, de mutatii climatice, au disparut milioane de specii. Disparitia in curs pare si mai grava, fiindca atinge o viteza nemaivazuta. Intr-un astfel de ritm, secolul XXI va fi amintit drept secolul naufragierii Corabiei lui Noe. Iar deosebirea nu rezida numai in rapiditate. Pentru prima oara, cauza distrugerii este o singura specie: homo sapiens. Solutia Lovelock James Lovelock (85 de ani), autor al teoriei GAIA (in mitologia greaca Gaia, sau Geia, era personificarea feminina a pamantului, una dintre divinitatile primordiale care, aparuta dupa Haos, a dat nastere lui Uranus-cerul si lui Pontus-marea) care vede Terra ca pe o unica fiinta vie, declara ca numai sinuciderea omenirii poate salva aceasta super-creatura facuta din echilibrul a milioane de specii. Prima alarma dramatica dateaza din 1979, cand Norman Nyers a estimat ca ritmul de disparitie a speciilor era de 40.000 in fiecare an, adica 109 pe zi! Raportul american cu privire la mediu Global 2000 a reluat aceste date, iar Edward O.Wilson, faimos biolog de la Universitatea din Harvard, fondatorul sociobiologiei, a opinat ca in fiecare an dispar intre 27 pana la 100.000 de specii. Estimarea scepticului Dar exista si alte voci. Bjorn Lomborg, profesor de statistica la o Universitate din Danemarca, autorul best-seller-ului “Ecologul sceptic”, sustine ca disparitia actuala este mult supraestimata. Aratand ca Terra nu a cunoscut niciodata o biodiversitate atat de mare ca cea actuala (fapt probabil adevarat), potrivit datelor de care dispune el, in urmatorii ani vor disparea nu 25-75 % din specii, ci un modest 0,7 %. El ajunge la aceasta cifra privind la trecutul recent: intr-adevar, in ultimele patru secole au disparut 113 specii de pasari si 83 de specii de mamifere. Toate speciile sunt destinate sa dispara si sa fie inlocuite cu altele care se adapteaza mai bine la mediul inconjurator: este legea evolutiei. Viata medie a unei specii oscileaza intre 1 si 10 milioane de ani si se considera ca rata de disparitie normala este de doua specii in fiecare an. Din acest punct de vedere, ar trebui sa fim linistiti: Terra nu devine un cimitir. Estimarea optimistilor Punctul de vedere al lui Lomborg este foarte contestat. Calculele sale se refera la animale de mari dimensiuni: pasari si mamifere. Dar numarul speciilor este invers proportional cu dimensiunile: se spune ca pentru fiecare kilogram de elefanti exista o tona de microbi, iar insectele singure constituie peste jumatate din masa vie. Nu stim nimic, sau stim prea putin, despre numarul de specii de mici dimensiuni pe cale de disparitie. Fireste, foarte multe in acele medii pe care omul incepe sa le modifice: unde padurea dispare fiind inlocuita de strazi si regiuni de semi-desert; in apele poluate ale unor mari, lacuri si fluvii; in vastele regiuni influentate de megalopolisuri; in tinuturile cu culturi extensive ale putinelor plante esentiale pentru hrana omului (orezul hraneste o persoana din doua). Lomborg afirma ca nu exista dovezi convingatoare privind aceste disparitii: unicul caz documentat s-ar referi la Anzii din Ecuador. Realitatea este ca in zonele paduroase nu vom sti niciodata cate specii dispar, pur si simplu fiindca nu le cunoastem, biologii nu au reusit inca sa le inregistreze. In orice caz, insusi Lomborg recunoaste ca si rata de disparitie calculata a fi de 0,7 % la 50 de ani este ingrijoratoare. Si este si mai ingrijoratoare daca se tine cont de faptul ca cea mai mare parte a disparitiilor “oficiale” de pasari si mamifere a avut loc in ultimii 150 de ani, in timp ce Lomborg stabileste media la ultimii 400. In esenta, accelerarea exista, si acesta este fenomenul cel mai ingrijorator. Cand vom „reusi” sa eliminam animalele? Calculul este complicat de faptul ca nu stim nici macar cate specii exista pe glob. Cele clasificate sunt aproximativ 2 milioane. Insectele, cu 950.000 de specii, constituie marea majoritate, 280.000 sunt speciile de plante, 72.000 sunt ciupercile si lichenii (simbioza intre alge si ciuperci). Speciile de pasari se ridica la aproape 10.000: cele ale mamiferelor la 4.800. Biologii sunt insa convinsi ca majoritatea speciilor urmeaza inca sa fie descoperita si clasificata. Unii sunt de parere ca speciile existente se cifreaza la 10 milioane, altii (poate cifra cea mai probabila), afirma ca numarul acestora ajunge pana la 100 de milioane. O incertitudine care exprima intreaga noastra ignoranta. In schimb, este sigur ca 97 % din biomasa, adica din materia vie de pe planeta noastra, apartine lumii vegetale si numai 3 % lumii animale. Din acest 3 %, insectele reprezinta mai mult de jumatate. Masa umana, desi zilele acestea populatia lumii atinge cifra de 6,5 miliarde de persoane, este derizorie: 0,01. Previziunile arata ca ne vom stabiliza la aproximativ 12 miliarde la sfarsitul acestui secol. Si in acest caz, omenirea va fi un procent derizoriu din biomasa. Este uluitor faptul ca omenirea, o specie neglijabila din punct de vedere cantitativ, a devenit o amenintare mortala pentru toate celelalte. La Stampa