Natiune, naratiune, fictiune/Vanatoarea de draci

Cat o plouat anu’ asta, n-o plouat in cinci ani, isi spuse cu ciuda Vasalica, ciurdarul, stergandu-si borurile palariei ce se pleostisera de atata apa. Asa nu se mai poate... de dimineata pana-n seara toarna cu galeata. Gandesti ca s-o dezlegat baierele cerului. Nici oamenii din sat nu mai vin cu mancare la amiaza. Imi dau dimineata doua placinte si gata. Apoi si alea pana la amiaza is pline de apa. Neee, Joiana! Ce dracu’ te-apuca amu’? Stau aici ca prostu-n ploaie langa voi si tie-ti arde de tampenii. Te pomenesti ca umbli dupa taur. Atata-mi mai lipseste, sa ma fugaresti prin molu asta. Hoo, boala, ce bai ai? Numa’ batai de cap imi dai el ca numa la... Mai bine te-ar taia badea Petre, lasa ca l-oi sfatui io... Poate te vede Sf. Ilie si te trazneste. Uite ce-am citit io pe bucata de ziar in care era impachetata slanina de dimineata. Iti citesc numa’ ca sa te convingi: Razboinicul sfant mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Io cred ca si-n vaci.... Hooo, boala! No, unde-am ramas? Asa... Dorind sa nu-i scape nici unul, Santilie trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga. Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru, iar casa sa fie trasnita. In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Poate ies si io la noapte pe camp... Poate... Asa, revin. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor fi alaturi de oameni tineri; daca vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel “menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare (prof. Gabriela Barbu). De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Hoo, mai vaca... Dracu’ te preumbla... No, atata era pe ziar. Inteles-ai? Hoo, drace... vedea-te-ar Sf. Ilie sa te vada si pe tine cat ma chinuiesti. Emanuel LUCA