natiune, naratiune, fictiune: Valentine's Day

De atunci, din acea sambata, Mitrut n-a mai deschis usa nimanui. Isi prelungea somnul, strangandu-si dureros pleoapele cand piroanele de lumina ale diminetii se aruncau turbate prin geamurile mici. Pana si prin casa umbla cu ochii aproape inchisi, lovindu-se de lucruri, inotand greoi prin covoare. Abia cand umbrele dealului din fata casei lingeau peretele de langa pat, deschidea ochii. Parca din ei, ca dintr-un foc bolnavicios, izvora lumina aceea moale, singura care-i facea bine. Isi plimba buricele degetelor peste o fata ce nu era a lui, fara sa-si provoace durerea ce l-ar fi putut arunca dincolo de visul molatic ca un aluat ce l-a intins peste zilele care au trecut de cand a simtit-o langa el. Ridica in gand ziduri sfaramicioase in jurul lor, ce se surpau ori de cate ori ecouri ale vietii, de dincolo de perdele, patrundeau in camera intunecata. Sa fi trecut o saptamana de atunci, dar lui Mitrut tot i se parea ca e doar o noapte lunga ce abia-si tanjeste umbra spre primul cantat al cocosilor. Poate nici atat sa nu se fi consumat din lumanari, pentru el. Acelasi vartej de culori ii stapanea creierul, acelasi ritm i se impletea prin fibrele muschilor, facandu-l sa zambeasca in somn. Lumina, distilata in alambicuri greoaie de arama, curgea galbuie, ca un ulei de candela, inmuind lucrurile ce i se perindau prin fata ochilor. Dupa ce a imaginat toate posibilele scene ale revederii lor si a ramas hotarat asupra uneia, a trecut gospodareste sa-si faca planul de bataie. „Vom putea sa locuim aici, la ea acasa is fratii ei... Daca nu vrea sa renunte la slujba ei, poate sa faca naveta... pana om avea un copil. Da... ca aici e casa mare. Avem si pamant. Vom creste niste gaini si curci, sa aiba oua cu ce se intrema, ca tare-i slaba... Si-o vaca om lua, doi-tri purcei... Bine-a fi...” A deschis larg ferestrele si-a lasat aerul sa inunde camera... A luat briciul si l-a apasat peste obrazul nefiresc de alb. A privit indiferent vinisoarele de sange ce i se scurgeau de deasupra buzei² nunta o putem face la caminu¼ cultural... poate-om face si-un cort de-a fi multa lume. Oi vorbi cu badea Ilie sa vina sa ne cante, i-oi plati dupa nunta. S-a imbracat si-a iesit in centrul satului sa astepte autobusul. In doua ceasuri a ajuns in Maguri. A coborat langa biserica putin incurcat. Nu-si mai aducea bine aminte... parca era urmatoarea ulita de langa rastignire... dar in noaptea aceea toate au fost altfel... nici biserica nu era asa de mare si cenusie. In cele din urma, a zarit poarta ei. Asta nu putea s-o uite, doar acolo i-a spus² Mitrut, mai treci pe la noi cand ai vreme... avem multe de vorbit. Cuvintele astea l-au aruncat pe el in starea asta, doar mai vazuse el si pana acum femei. E drept ca niciodata n-a stat atat de aproape de una... poate doar anul trecut cand s-a imbatat de bucurie c-a intrat la scoala de ucenici si-a fost la discoteca. Din casa a iesit o batrana cu un lighean de apa² Azi nu tine meditatii! Asa mi-o spus, astazi nu vine! A ramas cu domn¼ director la o sedinta. Ceva cu un sfant... Valentin, parca...! Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro