Natiune, naratiune, fictiune: Sub cerul vanat

Tot mai des il vedeau oamenii pe fostul director al scolii apucand drumul mocirlos ce ducea catre dealul dinspre miazanoapte. Cu mainile la spate, usor indoit, urca dealul si se pierdea prin ierburile inalte si crucile inverzite din cimitirul de pe culme. Copiii din sat se ingrozeau cand ii vedeau umbra cetoasa sub cerul vanat, ca un piron infipt in creierul dealului. Barbatii zambeau si-si faceau cu ochiul: Iar se cearta cu Doamna. Femeile sareau iute si-i luau apararea Doamnei: Da’ ce-i mai trebe? Cine sa-i rabde lui toate dacurile... ca numa’ femeia aceea stie cate-o indurat; cata bataie si batjocura o trebuit sa inghita... Din vina lui o.... Incet, oamenii se adunau in centrul satului, privind umbra nemiscata de pe deal. Unele babe au venit cu lucru de mana, tragand cu urechea la disputa celor doua tabere. Din cand in cand, cate una clatina din cap si ofta. Cele cu vederea mai slaba ii intrebau pe copii: Ce face? Tot acolo-i? Cele mai surde, se cutremurau deodata: Ce-am auzit? S-o spanzurat? Un barbat desfacu o uiaga de horinca si vorbele se scurgeau acum mai bolovanoase. Femeile se inroseau cu fiecare gat de alcool curs pe gatlejurile barbatilor. Tipetele se spargeau de piatra drumului si se intorceau, mai veninoase, in timpanul barbatilor. Unii si-au gonit sotiile; altii chiar le-au prins hotarat de brat, lasandu-si urma degetelor in carnea lor moale. Din maruntaiele femeilor s-a desprins un urlet lung, ca un sarpe verde, pleznind aerul cu cozile lui ascutite. Barbatii s-au dat indarat, iar femeile tinere s-au ascuns in spatele babelor surde. De pe un scaunel, o vaduva batrana care impletea un ciorap prea mare pentru piciorul oricarui pamantean, incepu sa vorbeasca, incet, ca pentru sine: cand s-a facut necuratul soarec si-a spart corabia ca sa se inece oamenii, Noe l-a cautat pe soarec sa-l omoare, dar Eva l-a ascuns sub poale; si de atunci e femeia blastamata, ca sa nu mai aiba dreptate pe lume. Serpele e cel mai bun prieten al omului, el e ca si cainele, el inainte nu musca, dar dupa ce l-a ascuns femeia pe necuratul, acesta l-a invatat pe serpe cum sa muste si l-a muscat pe Noe. Dumnezeu insa a dat ca Noe n-a murit, a vrut insa sa omoare pe serpe, dar el s-a rugat sa-l lase sa traiasca pana va avea copii, ca sa ramana in urma lui... Femeia a gresit si cand l-a ascultat pe diavol, de-a mancat mar; Dumnezeu, pentru aceea, i-a alungat din rai, iar Evei i-a zis: Pentru aceasta, de-acuma tu sa stii ca pe lumea asta ai sa fii pedepsita; intruna ai sa fii batuta de barbat! Si de-atunci femeia, orice ar zice si oricum ar face, bine sau rau, barbatul tot una o bate... Din obrajii femeilor, sangele s-a scurs in lutul drumului; si-au strans baticurile sub barbie; barbatii s-au mai uitat o data la uiaga goala, au scuipat si s-au imprastiat. Vaduva s-a uitat spre miazanoapte: sub cerul vanat o umbra cetoasa, ca un piron infipt in creierul dealului, se scurgea langa crucea femeii lui. Emanuel Luca