Natiune, naratiune, fictiune: Semne de saracie

Stergarele de la icoanele de hartie colorata, botite de umezeala, miroseau aspru, a soda. Ca un fum viclean se strecurase izul de sapun si lesie prin toate ungherele. I se parea ca si turtele tari de pe masa au gustul osanzei de porc topita in caldarea mare cu soda. De cate ori se intorcea de la ea din casa, se oprea la birt sa-si arda din cosul pieptului senzatia de greata ce-l coplesea. Crasmarul ii punea o sticla intreaga in fata si daca nu avea clienti, se aseza si el la masa, stergandu-si palmele umede de acelasi sort ce-si uitase culoarea, dar care purta in el amintirea tuturor bauturilor din birt. No, ce sa faci... toate s-o scumpit iar... incepea el, fara sa-l priveasca pe Gavrila care-si turna al doilea pahar de tarie. Ii tare greu in lumea asta, mai Gavrilut. Fara bani, mori. Nu mai ii ca pa vremuri... nu-ti mai da nimeni nici o coaja de pita. Da’ ce-ti pasa tie? Tanar esti, sanatos si frumos esti... si ai si mostenire de la taica-tau, Dumnezeu sa-l hodineasca. Gandesti ca numa’ ieri o fost p-aci si-mi spunea cum o mai cumparat pamantu cela de sub Coasta. Amu’ tu l-ai vandut... sa-ti fie de folos banii, numa’ sa stii ce sa faci cu ei. Ca-i pacat de munca de-o viata a unui om s-o dai pe femei si bautura. Grijeste de ce ai si de ce ti-o lasat ai tai. Lasa-le in potop de muieri... No, io numa-ti spui... nu cu rautate, mai adauga crasmarul, luandu-si si el un pahar. Amu’, spune-mi drept: nu-i pacat de munca ta s-o strici cu sarantoaca aia? Nu vezi ca n-are nimic, ca numa’ la averea ta sa uita? Ea si tot neamul ei numa’ a saracie o tras si pe toti i-o nenorocit. Sunt semne, mai Gavrilut. Deschide ochii si te uita. Cand vitele sara nu trag acasa si daca se vara in ocoale straine, e semn de saracie. Ai vazut si marhale lor ce slabe-s? Ca le mulg si de sange si nu le dau de mancare. Vai de capu’ lor... Cel ce mananca din mana, trage a saracie. Ei nici blide n-au in casa! Mi-o spus si popa cand o fost cu Crucea ca le-o dat niste turte ausite. Nici nu le-o pus p-un blid. S-o incazit si iarna asta cu ce-o avut prin casa. Si-o aprins dulapurile si paturile. Blanile patului daca le tai, sa nu le pui pe foc, ca e rau de saracie, asa am auzit de la niste tigani. Si aceia stiau... De la ei am invatat ca sunt semne de saracie... si io nu mai dau pe datorie la cei pe care-i ghicesc, ca nu-mi mai capat banii niciodata. Asculta-ma ce-ti spun. Copilul care doarme cu fata in jos si cu partea de dinapoi ridicata in sus, acela e soi rau si trage a calicie. Cui ii place mai mult sa-si puie mana drept capatai, face a saracie. Daca miauna mata prin casa, face a saracie. Daca rasnesti sara, aduci saracie in casa. Cand sunt sobolani multi, are sa fie saracie. Multe mai sunt. Gandeste-te bine si nu te inhaita cu ei. Si-apoi si bautura asta, numa-ti intuneca mintile. Ca o noapte groasa care te trage la somn. Asculta-ma... cand varcolacii mananca soarele, e a saracie. Emanuel LUCA