Natiune, naratiune, fictiune / SANICOARA

Convins fiind de importanta misiunii sale (aceea de-a lumina mintea comunitatii pe care-o pastoreste) plutonierul Borsila s-a apucat temeinic de treaba. A inchiriat un costum de Mos (nu era prea convins daca hainele lui Mos Craciun se potrivesc si pentru Mos Nicolae) si a pornit sa ofere cadouri, alaturi de postasul care impartea pensiile. Pentru fiecare avea pregatit cate-un pachet ce continea traditionala nuia (luta de pe imasul comunal) si-un mic ghid al sarbatorii. Asta pentru a reduce din aura prea comerciala care s-a inchegat deasupra acestei zile. Daca se nimerea sa ajunga la pensionari care abia reuseau sa descifreze titlul ghidului (caci Borsila a scris cu caractere de 5 pct. tocmai pentru a face economie de hartie), lectura chiar el, cu voce profunda: „Sfantul Nicolae... si aici facea o pauza pentru a sublinia importanta momentului...divinitate folclorica, in mitologia romaneasca, rezultata in urma unui sincretism dintre cultul Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Liciei, celebrat de Biserica la 6 decembrie, si al unei divinitati precrestine, patronand pamantul si apele. Legendele romanesti au retinut din hagiografia sfantului faptele sale caritabile: in mod nevazut si discret, el a adus zestrea de nunta a unei familii de saraci; de aceea, in preseara sarbatorii, copiilor li se aduc daruri, care, in unele cazuri, se pun in incaltamintea lor. Se mai crede ca sfantul pedepseste pe copiii rai, de unde si porecla data nuielei ,,Sfantul Nicolae”. In popor insa, el are mai multe atribute si insarcinari diverse: calauzeste soarele pe cer, strajuind, in partea de miazanoapte a cerului, ca sa nu se abata intr-acolo, spre miazazi fiind paznic Sant Toader. Deoarece, dupa vechiul calendar iulian, ziua lui cadea in preajma solstitiului de iarna, poporul zice ca ,,La Sfantul Nicolae se intoarce noaptea la ziua, cat se suceste puiul in gaoace. El e un mos batran, cu barba alba. Atunci trebuie sa-si scuture negresit Sf. Nicolae barba lui cea alba, adica trebuie sa ninga neaparat”. Este stapanul apelor si al corabierilor, ajutandu-i pe cei ce umbla pe ape: ,,Cand ai sa treci vreo apa mare fa-ti cruce si roaga-te lui Sfete-Niculai, ca el este mai mare peste ape”. Sfantul Nicolae e considerat si ajutorul soldatilor in razboi.” Dupa ce termina lectura, plutonierul oferea si alte detalii. De pilda, pentru copiii care n-au ajuns inca la scoala, intocmea chiar scrisori catre Mos Nicolae. Avea chiar pregatit un model de scrisoare: „Draga Mosule, la fel ca-n alti ani, de ziua ta, iti reamintesc ca am lasat cinci perechi de cizme, langa geam. Sa lasi macar cateva foi imprimate cu portretul lui Caragiale in fiecare pereche de cizme lustruite ca in ajunul atacului de la Smardan.” Dupa frazele de introducere, Borsila facea pentru fiecare solicitant in parte, un portret elogios si-o sinteza a faptelor bune savarsite. In acest fel simtea plutonierul ca trebuie sa contribuie la spiritul sarbatorilor. Emanuel LUCA