natiune, naratiune, fictiune: Raport cincinal

Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro Ea a venit intr-o zi la mine si mi-a spus² Asa nu se mai poate! De 5 ani, peste 1800 de zile, n-am spus nimic. Uite ca acum m-am hotarat² declansez greva! La inceput nu mi-am dat seama cine vorbeste. Tocmai ascuteam niste creioane si eram foarte concentrat asupra migaloasei operatiuni, caci trebuie sa stiti² exista creioane speciale pentru portret, pentru suflu epic prelungit, pentru accelerari de ritm, pentru descrierea peisajului, pentru colorarea lui, pentru sfinti, pentru ingeri, pentru militieni, de fapt, pentru fiecare personaj in parte. V-am spus asta ca sa va dati seama ca eram foarte adancit in aceasta operatiune si n-am priceput de la inceput ca era vorba de ea. Credeam ca sunt replici dintr-o telenovela care rula pe ecranul televizorului. Abia cand m-a amenintat iar cu greva, am ridicat ochii. Statea in fata mea, pitica si subtire. Totusi, arata bine dupa cinci ani, mi-am spus. Abia i se vad liniile cearcanelor sub ochi. Am incercat s-o calmez. M-am scuzat pentru dezordinea din camera si-am poftit-o la masa. O fasole batuta, ca era zi de post. Un ceai fierbinte. S-a mai calmat. Chiar a zambit dupa ce si-a terminat ceaiul. Apoi, punandu-si palmele inca mici de copil pe tablia mesei mi-a spus² Nu am venit la tine doar din proprie initiativa. Dar era foarte important ca cineva sa-ti atraga atentia. Si eu am fost aleasa sa vin in fata ta cu plangerile tuturor. Uite, am observatiile pe 128 de file. Nu pricepi inca? mi-a zis ea, vazandu-ma c-o privesc asa mirat. Sunt plangerile personajelor tale. Ale celor care poposesc saptamana de saptamana in casa mea. De aceea m-au ales pe mine, rubrica ta - Natiune, Naratiune, Fictiune, sa le fiu mesagera necazurilor ce-i apasa. Sa luam ceva la intamplare. Uite, de pilda, plutonierul Borsila e cel mai suparat. Spune c-ai exagerat si ca l-ai facut, citez² „De mandra minune la lume. Cum se poate domnule, zice el, ca opinia publica sa creada despre mine ca-mi petrec mai multa vreme in crasma decat pe teren, in exercitiul functiunii. Pai nu se poate... cand am acceptat rolul asta era vorba sa fiu pus intr-o lumina favorabila, chiar daca autorul mi-a adaugat cateva kilograme in plus si-o uniforma mai putin curata. Am zis, treaca de la mine, numai sa priceapa cititorul ca eu imi fac datoria, ca framantarile mele sufletesti sunt doar rezultatul unei solide credinte pusa in slujba cetateanului. Da¼ n-a fost asa. In rubrica urmatoare mi s-au taiat 10 ani de studii aprofundate, apoi au inceput sa se inmulteasca sticlele si paharele din fata mea si in final mi-au aparut si dracusori pe creier. De ce, intreb eu? Ce crede acum cititorul despre mine?¬ Cam asta e, pe scurt, ceea ce spune Borsila. La altii e si mai grav. Pardalian a scris pe doua cazane de horinca toate plangerile lui. Noroc ca s-au afumat si nu mai poti citi toate amenintarile sale. In fine, iti las caietul aici. O sa-l citesti tu. Tatoc si-a schimbat numele... Eu, ce sa-ti spun? Acum, ca am cinci ani vechime, bine ar fi sa te gandesti la o majorare de salariu, la un vin pentru cel de-al cincilea an de viata, ca n-am mai primit nimic de cand am intrat in post. In rest, numai fericire si bucurii pentru toti colegii tai de redactie si sa ne vedem sanatosi la anul, tot pe vremea asta.