Natiune, naratiune, fictiune / Pisica neagra

Abia cand a pus piciorul pe asfaltul deja fierbinte au inceput sa se deruleze, in spatele retinei, imaginile din seara trecuta. Se facea ca din lutul drumului se modelau siluete greoaie, care purtau catre masa lui pahare cetoase de vodca. Sa fi fost zece-douazeci, asta nu mai tinea minte. Tot ce-si mai amintea era ca toti se plecau pana la pamant cand ii puneau in fata paharul si-l urmareau cu un zambet incurajator pana ce ingurgita ofranda lor. Ca o zbatere de aripi frante ii mai staruia in creier acea piramida de pahare, peste care el isi intindea mana obosita, ca un faraon. Acum, cu farame de amintiri, reconstituia linia alba – continua, de pe mijlocul drumului de tara. Acolo, pe el, plutonierul Borsila, nu putea sa-l deranjeze nimeni, caci linia alba, fara intrerupere, e sfanta pentru orice automobilist. Tocmai pe cand dadea dreptate zicalei populare – cui pe cui se scoate – un zgomot turbat ii zburataci gandurile. Cu pasi greoi, ca de elefant, o pisica neagra trecea sfanta linie alba. Cand urletele osanditilor din iad si tipetele dracilor se intalnesc in timpanul plutonierului, trebuie sa-i dam dreptate si sa-i intelegem furia cu care s-a intors catre stapana pisicii: „Io, te amendez... puscaria va mananca pe amandoua! Ii pisoi? Reformulez: puscaria va mananca pe amandoi! Nu te uita asa la mine, genurile le-am invatat si eu la scoala: o infractoare si-un infractor egal doi, nu doua. Cine va pune sa tineti animale salbatice pe langa casa? Dumneata, cetateanco, stii ce animal periculos e pisica? Nu-mi spune, nu vreau sa aud nimic. Cand cineva sufla in mancarea pisicilor, le da si lor din sufletul lui. Asta n-ai stiut, sufla-i dumneata sub coada daca vrei. De pisica sa nu te prea ingrijesti, caci ea se roaga sa moara toti si sa nu ramana decat o baba batrana, ca sa-i ia mancarea din mana. Asta asa ii, vrei-nu vrei. Pisica se roaga sa-i orbeasca stapanul, ca sa-i ia imbucatura din mana. Nu te uita asa la mine, ca nici Brigitte Bardot nu te scapa amu. Io stiu: se fac vraji cu par de pisica neagra, da’ nu ma sperii pe mine. Io tot nu inteleg de ce cresteti monstrii astia... ca atunci cand pisica sare peste mort, ala se face strigoi. Nu cracni! Mie nu-mi spune altceva, stiu eu ce vrei sa-mi povestesti. Aia cu: cine scuipa pisica, o va linge pe lumea cealalta, ii o poveste. Si cealalta: cine incearca sa scape de pisica trecand-o peste apa, e blestemat sa orbeasca. Singurul lucru pe care-l cred e asta: cand feciorul pleaca la petit sau la logodna, mama arunca pe el o pisica, ca sa se tina fata de el ca pisica. No, asta cred. Nu ma-ntreba de ce!” Cand femeia, speriata, a disparut in curte, mania plutonierului s-a topit, in locul ei aratandu-se aceasi silueta plamadita din lutul ulitei. Ii aducea inca un pahar de vodca, unduindu-se ca o felina... Emanuel LUCA