Natiune, naratiune, fictiune - Orasul mic te fura-ncet (V)

In seara aceea, ne-am asezat la o masa mica in carciuma de dincolo de pod. Eu, pe un scaun, tu pe altul... Scripcarul, obosit, s-a asezat langa noi si-a inceput o poveste, ca o tanguire batrana: Lui Adam i-a dat Dumnezeu plugul si i-a zis ca numai de trei ori sa intoarne si va avea destul. A arat cum i-a spus Dumnezeu; boii erau salbatici si le-a dat drumul. Vine dracul la el si-i spune: „Ce-ai facut, tie are sa-ti mai trebuiasca aratura, ca vei avea copii.” „Apoi ce sa fac, ca am dat drumul la boi?” „Da-mi tu mie pe toti nepotii si copiii de la copiii tai dupa ce vor muri si eu iti voi prinde boii!” Adam i-a dat, caci s-a gandit ca dupa moarte, ce-i trebuiesc? Diavolul a luat pamant in mana – contract – si l-a ascuns in bezna. Amu’ Adam, dupa ce i-a prins boii, a inceput a ara cat vedea cu ochii. Vine Dumnezeu si-i zice: „Ce faci, Adame, ari? Ara, ara; vei ara dealurile si vei ara vaile, dar tot numai atata vei avea, cat iti voi da eu!” Si asa-i, ca numai atat avem, cat ne da Dumnezeu. Sa fi ascultat cum i-a spus Dumnezeu, numai de trei ori am fi inturnat cu plugul si aveam destul din toate... dar, asa... in seara asta, ne-am asezat la o masa mica in carciuma de dincolo de pod. Eu, pe un scaun, tu pe altul... Apoi a venit chelnerul si le-a spus: de ce stati in picioare? si le-a mai adus doua scaune, de s-au asezat pe ele: eu - cel pe care il gandeai; tu - cea pe care o visam. Si totul era bine, ca intr-un joc de canasta intr-o garsoniera plina de fum, pana a venit chelnerul si a zis: pe dumneavoastra cu ce va servesc? si a mai impins doua scaune: unul - pentru, mine cel ce ma visam a fi; unul - pentru tine, cea care te gandeai a fi; Apoi, grabit, a mai notat in carnetelul sau: o bere - pentru fostul tau iubit, un suc - pentru fosta mea iubita, si-a mai impins doua scaune. Imediat s-au asezat la masa, tragandu-si aproape doua scaune: mama mea - tinandu-ma in brate, tatal tau - mangaindu-te pe par... Si tot la fel, fara nici un cuvant, si-a adus un scaun aproape de mine - visul numelui tau, iar langa tine - s-a asezat (pe alt scaun) gandul numelui tau. Cand a venit nota de plata, s-a ridicat sufletul nostru de pe un scaun, de undeva de aproape, si i-a platit chelnerului treizeci de arginti... Scripcarul a pus mana pe lemnul viorii; din carciuma de dincolo de pod, o tanguire, ca un blestem vechi, cadea peste orasul mic... Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro