Natiune, naratiune, fictiune / Noaptea strigoilor

Desi va vine greu sa credeti, in urma plangerilor repetate ale unor personaje din aceasta rubrica, autorii au decis sa le accepte revendicarile... cel putin pe perioada Postului. Astfel, plutonierul Borsila nu mai bea, nu injura, ci isi respecta cu strictete fisa postului. In plus, tot el se informeaza asupra problemelor comunitatii. Cum se apropie Noaptea Sfantului Andrei, a decis sa duca o corecta campanie de informare a populatiei asupra acestui eveniment, tocmai pentru a nu avea incidente neplacute intr-o noapte populata de duhuri si strigoi. Dupa ce s-a informat temeinic din cartile de specialitate (I. Evseev, I. Ghinoiu) a tiparit un buletin informativ din care spicuim: „E impamantenita credinta ca, in aceasta noapte, pamanturile se cutremura, cerurile se deschid si peste lume se asterne Noaptea Strigoilor, o intalnire anuala a Strigoilor vii si a Strigoilor morti in noaptea de Santandrei, in locuri tainice, pentru joc, incercare a puterilor si alegere a conducatorului pentru un an de zile. Aceasta noapte este un timp nefast cand Strigoii vii (oameni care se nasc cu caita, cu coada, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile, fara stirea lor, iar Strigoii morti isi parasesc sicriile, mormintele si cimitirele pentru a provoca suferinte oamenilor: pocnesc si sug sangele celor vii, ,,leaga” sau iau puterea barbatilor, ,,strica” taurii, raspandesc molimele, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii, ,,leaga” pusca vanatorilor etc. Se spune ca Strigoii vii, dupa ce ar iesi pe horn sau pe usa din casa de locuit, s-ar rostogoli de trei ori si s-ar intrupa intr-o anume vietate (caine, pisica, lup, cal, porc, berbec, gaina, cocos, broasca), ar incaleca pe melita, butoi, coada de matura si ar merge sa se intalneasca cu Strigoii morti, iesiti si ei din adaposturile subpamantene, la locurile stiute numai de ei (raspantii ale drumurilor, intre hotare, movile, paduri neumblate de picior de om, locuri unde nu creste iarba etc.). Acolo redevin oameni si incep sa se bata cu limbile de la melita, cu coasele, ciomegele si imblaciile pana iese un singur invingator care devine conducatorul lor pentru un an de zile. Se bocesc, isi vindeca pe loc ranile si pleaca impacati, inainte de miezul noptii (Primul Cantat al Cocosilor), in acelasi mod in care au si venit, spre lacasele lor. Oamenii luau diferite masuri de aparare: mancau si se ungeau cu catei de usturoi, ungeau cu usturoi clanta usilor, crucea cercevelelor de la ferestre, uneltele de pe vatra, coarnele vitelor, ascundeau melitele, intorceau vasele cu gura in jos etc. Impotriva lupilor, patronati de Sf. Andrei, se luau aceleasi masuri de protectie ca si in cazul strigoilor, caci in aceasta noapte li se ursea salbaticiunilor, hrana pentru anul viitor. Tinerii se intalneau si se inchideau intr-o casa unde – Pazeau Usturoiul si petreceau ca la un Revelion.” Alaturi de acest buletin informativ, plutonierul s-a hotarat sa puna la dispozitia populatiei catei de usturoi, apa sfintita si alte lucruri pentru lupta impotriva strigoilor. Emanuel LUCA