Natiune, naratiune, fictiune: Leacuri de sezon

Mare urlet si mare jale a cazut asupra dobitoacelor in aceasta luna. Vorba poetului: si prin curti e prapad pentru fiece porc ca-n gatlej toporisti se ascut si se-ntorc. Nici nu-ncape indoiala, ca porcii nu sunt sacrificati dupa legislatia-n vigoare. Pana si macelarul din Preluca Veche stie ca nu putem intra in UE fara asomare, de aceea, conform normelor in vigoare, pregateste ramatorii pentru sacrificare „tinuti in boxe sau in containere care sa permita acestora sa se poata vedea intre ei” (conf. Ordinului nr. 425 din 19 septembrie 2002). Dar nu despre dramele macelarului din Preluca Veche ne-am propus a face vorbire si nici despre victimele sale, ci tocmai despre grasunii care scapa nevatamati dupa acest prapad din luna lui Undrea. Si cum nu in normele ue gaseste taranul alinare pentru dobitocul sau, ci in intelepciunea mosilor sai, am deschis si noi o carte de leacuri populare pentru vite. Medicul veterinar dr. Alexa Gavril Bale a adunat in cartea sa (Leacuri pentru vite – studii de etnoiatrie) peste 380 de remedii „naturiste” pentru pacientii sai. Dincolo de importanta stiintifica a acestei lucrari, textul ofera cititorului o placuta intalnire cu limbajul popular din zona Chioarului, plin de subintelesuri. Astfel, gospodarul care-si mai pasuieste ramatorul pana la anul trebuie sa stie ca atunci „cand porcii-s bolnavi, li se pune spanz in ureche, ori daca nu vrem sa stricam urechea il punem dupa ceafa, de la frunte inapoi. Daca nu-i trece dupa spanz, ii strapungem si pe ei” (asa ne gandeam si noi, ca doar vine Craciunul si e pacat sa imbatraneasca porcul si sa faca soricul tare). „Cand au fierbinteli li se taie din ureche ori din coada ca sa curga sange, cat de mult, fara mila, ca nu se intampla nimic (asta asa e sigur: eu am bagat de seama ca atunci cand badea Gavrila taie din urechea porcului dupa ce l-a parjolit si l-a ferchezuit ca pe-un mire, grasunul nu mai zice nimic). Trecem mai departe: “Cand se inchid la stomac li se da samatisa cu broza, incalzita” (aici redam din memoria colectiva: Iar ai baut ca un porc! Amu’ ti-i rau, iti trebe broza!) Bun, am lamurit-o si pe asta cu buna colaborare intre om si porc si problemele lor existentiale. Iata cum acesta legatura merge mai departe, iar vorbele mosilor nostri ne sficuiesc peste ani: „Daca porcul cascareste, este din cauza mancarii, s-a scarbit. Se intampla cand i se da mancare prea grasa, rece. Ce-i gras, i se da in mancare calduta” (aici are dreptate: mai cascam noi de greata si la discutiile din parlament, da’ lor tot de la mancare grasa li se trage). V-am prezentat pe scurt doar cateva din leacurile pentru iosagurile din gospodarie, atat cat ne permite acest spatiu tipografic, dar va invitam la o lectura savuroasa a acestei lucrari, unde veti descoperi, pe langa miezul dulce al vorbei populare, si adevarate fabule. Ramane sa descoperiti dumneavoastra leacul ce i se potriveste fiecaruia dintre cei pe care-i recunoasteti (boul, vitelul, cainele, porcul, gaina etc.). Cartea, aflata la cea de-a doua editie, va iesi in acesta luna de sub tipar sub sigla Editurii Ethnologica, a Centrului Creatiei Populare Maramures. Emanuel LUCA