Natiune, naratiune, fictiune: La Ocolis, in Rai

Despre chinurile ne-ntelese ale micilor orase s-au dus trei saptamani pe nestiute e cald in cer tantarii imi gatesc prohodul cinci carabusi cu palme umezite citesc in cor. se-nalta esafodul. au pus trei uncii de asfalt la temelie luat din marile orase de prin piete un chel bondar cuprins de nebunie se roaga pentru mine cu tristete. infipt de-un ac cu gamalie, pe un nor transpira soarele cu smoala arsa mai jos un greier mic tenor ridica ghilotina sus pe casa colo pe deal sub nucul ars de ger trei rame groase gauresc pamantul au dat de piatra grea in lut si cer horinca verde sa-si reia avantul una fumeaza plictisita-n praf si scuipa printre dintii stirbi in groapa o urma de creion dermatograf ii contureaza vag o pleoapa (s-a-ntors tarziu aseara de la bal privind in ochi, nebuna de iubire un schelet de cosas sentimental cate-au facut acolo, nu pot scrie...) e cald in cer, e cald si pe pamant si-n groapa ce mi-o pregatesc e cald de moarte paienjeni tes silabele-n cuvant sa am si-acolo de citit o carte e-aproape doispe, doispe far-un sfert, calugarul bondar isi face cruce cu trompele-nfundate, in cvartet, tantarii canta-n urma melcului ce duce lantul greoi cu care sunt legat de glezna moale si de cicatrice din turn se-aude sunetul uscat lumina se transforma-n bice m-au scos in piata, soarele din cer mi-arunca flacari rosii in orbite plang langa mine trei femei cernite rugandu-l de iertare pe greierul – boier el se ridica greu din catifele si isi intinde mana smaltuita cu aur mult si grelele inele indica ghilotina adormita nici nu mai stiu cand capul mi-a cazut in cosul de nuiele sangerat si lama soarelui din cer pierdut adanc pune pecete pe pacat din marile orase adormite curg strazile spre mine fara glas - - amante din ospicii parasite - tantarii pun de-un parastas se-nchide groapa cu pamant pietros aici chiar e racoare si e bine a mai ramas uitata langa mine cadelnita bondarului sfios mi se lipeste capul de grumaz si simt cum sangele se-aduna-n oase cu degetul fara ragaz fac gaura in pietrele cetoase dincolo de sicriu se vede iarba prin gaurile scrijelite in pamant un nor carnos isi aranjeaza barba amestecandu-si firele-n mormant m-apuc de ele si ridic privirea imi trec furnici cu ochii orbi prin par se-ncheaga din pamant alcatuirea petalelor in florile de mar sunt la Tatuca, in pahar e tare horinca arsa in butoi umbros se-aude ridicandu-se imi pare licoarea zeilor in fruct zemos. e vorba despre prune, ca acolo si-a parasit veninul ostenit un zeu si-am invatat pe-ndelete-alcoolul recolorand cerneluri in muzeu e vremea sa va spun ce e cu versul ce-ati ostenit sa-l descifrati aici (la Ocolis, se schimba intelesul rostogolit in tufe furioase de urzici) nici n-am avut de gand sa mor (nu stiu ce-nseamna) a fost o farsa, ca Marchis sa ne cheme sa ne asculte recitand poeme la Ocolis, in curte, pana-n toamna Concluzie: asfaltul e incins, asta nu-i bine orasul mic s-a plictisit de mine Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro