Natiune, naratiune, fictiune: ISPASUL

No, bine mai sireacule, bine ca esti si tu satul in ziua asta. Sa nu te tot aud tropotind pe langa mine. O dat bunul Dumnezeu sa ai si tu stare amu’. Ai bea si tu o bere? Lasa, c-o beu io la botul tau. Asa ii vorbea calului, Vasalica Clopotaru’, zis Shogun de cand isi botezase calul Toranaga. Ba mai venise si-un nepot tare blastamat de la Cluj si l-a invatat sa-si cheme calul Toranaga-san, ca doar invatase el, la medicina veterinara, comenzile pentru cal. Si-apoi Vasalica, mai ales joia, cand era zi de targ si cobora cu Toranaga la o bere (de obicei mai multe), i se incleia limba si nu mai putea striga tot numele cel frumos si lung al calului. Si pe drumul de intoarcere, in lungile lui destainuiri, isi cinstea calul doar cu particula –san: Ho, mai Sanule (regresie de tipul Vasile – Sile, sau Vasalica – Lica), ho, mai sireacule, ca nu dau tatarii! Si de la inaltimea celor 8-9 beri, isi instruia calul: Ia spune, mai Sanule, stii tu ce sarbatorim noi astazi? Ha? Vezi ca nu stii.. Astazi ii Ispasul, mai sireacule, is si Pastele tale! Da’ sa trecem peste asta. Sa-ti spun eu cum sta treaba, adauga Vasalica, vorbind domneste, cum auzise el la televizor: Ispasul era un personaj mitic, care a asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la cer. Celebrat in ziua ce-i poarta numele (joia din saptamana a sasea dupa Paste), Ispas pare sa fi fost un om vesel, caci asa cum e traditia, credinciosii cauta sa fie si ei bine dispusi in ziua aceasta de praznic cu interdictii severe de munca. Deoarece intervalul de timp de la Pasti si pana la Inaltare este egal cu cele 40 de zile, cat se crede ca zaboveste sufletul mortului pe pamant inainte de plecarea pe lumea de dincolo, traditia populara a legat Ispasul de pomenirea mortilor. In preziua acestei sarbatori se tin Mosii de Ispas, cu rituri specifice pomenirii stramosilor: se credea ca merindele de drum (de obicei cas, placinta, ceapa verde si horinca) erau mancate de spiritele mortilor in ziua de Inaltarea Domnului, in timp ce urcau spre cer. In drumul lor din mormintele parasite spre cer la Joimari, unele spirite ale mortilor se pot rataci. Ramanand pe pamant, acestea devin moroi sau strigoi, care provoaca mult rau oamenilor si vacilor cu lapte. De aceea, in noaptea si in ziua de Ispas se efectueaza numeroase practici magice de aparare: culegerea si sfintirea florilor, frunzelor si ramurilor plantelor apotropaice de alun, nuc, leustean, menta, paltin, lovirea vitelor si oamenilor cu leustean, sunatul din bucium sa nu se prinda farmecele si sa se alunge relele. Sub influenta crestinismului, in aceasta zi, formulele de salut se schimba: “Hristos S-a Inaltat” si “Adevarat S-a Inaltat”. No, ti-o placut cum am cuvantat? Dara ca ti-o placut, c-am invatat asta pe de rost dintr-o carte, sa-ti fac si tie o bucurie de Pastele tale. Ho, mai Sanule, ca nu dau tatarii... Opri-ne-om la lelea Trezuca la un pahar de vin? Opri dara, ca doara nu dau tatarii... Emanuel LUCA