natiune, naratiune, fictiune: In jarul tigarilor...

De ceva vreme incoace, Borsila nu mai are somn. Nici stare. Cum sa va spun, e prea agitat pentru a fi prins in cuvinte. Cum tragi doua, trei linii, cum alegi un epitet pentru a-i reda starea sufleteasca, Borsila evadeaza din fragilul cadru schitat de tremuratoarele parti de vorbire si nici cu vigurosul verb nu-l mai prinzi din urma spre a-l prezenta citi­torului. Nervos, calca peste cu­vintele de legatura si striveste pana si interjectiile sub palma mare, in­tocmai cum ai strivi o ultima tigara de peretele murdar al scrumierei. Abia-l mai zaresti, ca printr-un geam murdar, prin cortina de zoaie. Si toate astea, tocmai de cand s-a hotarat sa se lase de fumat. Iara lucrul acesta nu e deloc lesne de infaptuit, mai ales cand esti in serviciul comunitatii, cand servesti patria, cand politia ti-e mama si tata, unchi si matusa, Traian si Dochia, vale si deal etc. Cum poti sa stai de veghe in post, lipsit de linistitoarea tigara? Cum poti pandi infractorul in noaptea cea mai grea fara sa simti in podul palmei jarul tigarii? Cum poti sa te infiltrezi in periculoasele bande de hoti daca nu tragi un fum in piept? In fine, cum poti vorbi macar de toate acestea, ca si cum ar fi reale, ca si cum le-ai fi trait pe propria piele, daca nu-ti insotesti vorbele cu un fum prelung, invaluindu-le in mister si abur? Avand in vedere teribilul zbucium al lui Borsila, cat si neputinta de-al des­crie in asemenea stare, ne-am propus si noi un experiment: am incercat sa lasam tigarile, tocmai pentru a intelege mai bine starile pe care le traverseaza personajul nostru. Tocmai pentru a fi mai aproape de el. Ex­pe­rimentul se deruleaza, desi e mai greu decat credeam la inceput, dar am inceput sa copiem starile si angoasele personajului. Cum, in fiecare zi, tentatiile sunt tot mai mari si mana tremura alba spre pachetul de tigari, am alergat degraba la vechile cre­dinte, tocmai pentru a deslusi in spatele arsurii din piept dracusorul ce tropaie si-si face prastie din nervii nostri. Am aflat ca acel spirit al tutunului si fumatului se numeste Paca sau Pafa. Este inchipuit ca o baba infernala, neagra la fata si sluta, cu nas coroiat, cu ochi umflati, cu coarne in cap si cu colti de mistret si gheare, avand o coada lunga de vita. A nascut-o Iadul. Tutunul a fost nascocit dupa ce Pafa a iesit din adancurile infernului: Dracii, feciorii sai, voind s-o preamareasca si sa-i pomeneasca numele, au dat nastere unei seminte, pe care, sema­nand-o in pamant, a rasarit o buruiana careia i-au spus tutun, iar luleaua au numit-o cadelnita dracului. Este singura planta pe care a nascocit-o Necuratul, fara nici un amestec al Fartatului. Dupa ce-am aflat cine e se joaca in jarul tigarilor, am pus mana la gura mirati... dar parca buzele asteptau conturul filtrului. Lui Borsila ii e greu... se plimba prin postul de politie cu mainile la spate. Noua, la fel... Experimentul continua... Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro