Natiune, Naratiune, Fictiune / Igiena orala

De cate ori auzea tipete din cealalta incapere, badea Grigore isi ridica clopul si-si scarpina crestetul capului ce parea ca se inroseste din ce in ce mai tare. Vai, saracii... oare ce le face? Oare cine-i inlontru? Doamne, ce-i mai chinuie! Apoi, cand se lasa linistea si tacea chiar si sfredelul ce-i patrunse pana in maduva oaselor, isi ridica privirea si se uita incurajator spre cei din jur. In dreapta lui, o domnisoara privea inmarmurita tabloul de deasupra usii, unde era infatisata o sectiune printr-o masea. Din cand in cand isi masa partea stinga a fetei, incercand sa gaseasca prin obrazul umflat bucata aceea de os mort care-i facuse noptile un calvar. Cand tipetele au reinceput dincolo, badea Grigore n-a mai rabdat, a scos dintr-o punga o sticla alburie si-a tras cateva guri bune. S-a sters civilizat la gura cu maneca de la camasa si surprinzand privirea speriata a domnisoarei, s-a scuzat: E pentru curaj. Vrei si dumneata? Ii de pruna curata, nu umblu io cu otravuri la mine. E buna si pentru dezinfectie... Ia o gura! Cum vrei, a mai adaugat el, punand sticla inapoi in punga. Io nu cred ca ne-a omori, ca doara oameni is si ei. Da’ tat mai bine-i sa nu ajungi pe mana lor. Al batran al meu, n-o avut in veci baiuri de astea. El zicea asa: Durerea de dinti se vindeca daca se pun lipitori la gingii. Io n-am curajul ala... tot cu asta m-am tratat pana acum, si-si insoti vorbele cu inca o gura din sticla alburie. Mai zicea al batran: Daca cutare om freaca cu degetul dintii unui mort si pe urma freaca cu acela dintii proprii, nu-l mai dor dintii in veci. Decat sa fac lucruri de astea, mai bine rabd. Si sticla asta ma ajuta sa rabd. Ia si dumneata... bine, cum gandesti. Asa rau nu poate sa fie dincolo, adauga el aratind cu sticla spre usa alba. Da’ iar va spun, tot ii mai bine sa te pazesti. Cand iti cere cineva un carbune sau un chibrit, ca sa-si aprinda luleaua sau tigara, sa nu i-l tii tu ca sa aprinda, ca-si cad dintii. Nu baga in foc lemn de soc, vreji de vita sau coji de nuci, ca te dor maselele, asa-mi ziceau batranii. Sa nu mananci zahar, ca ti se fac dintii ca ciolanul din care-i facut zaharul. Se mai zice ca daca mananca cineva pane in locul ros de soareci, apoi nu va mai avea durere de dinti. Io nu cred... Cu inca o gura de horinca, badea Grigore isi facu curaj pentru o intrebare ce-l macina de cand se asezase pe banca: Sunteti casatorita, aveti prunci? Sa va traiasca! Daca la botez plange copilul, nu e bine sa-l legeni pe brate, ca ii vor cadea dintii. La copilul care se va uita in oglinda mai inainte de a implini anul, ies dintii anevoie. Asta tot de la el am auzit-o. Pe mine nu m-o leganat nimeni, daca intelegeti ce va spun, zambi el aratandu-si dintii rari, ca un sir de malai prasit de-al doilea. Daca are cineva strunga intre dintii cei de deasupra, dinainte, adica dinti rari, se zice ca este lumet si aprins dupa dragoste. Io toata viata mea, adica pana acum, mie, cum sa va spun, mi-o placut femeile... si-amu imi plac, de ce sa va mint? Sigur nu vreti o gura? o indemna el, aratandu-i sticla. Cand s-a deschis usa si l-au chemat, a mai apucat sa-i stanga mana si sa-i spuna, ca intr-un sfirsit de testament: Aveti grija de uiaga asta... Emanuel LUCA