Natiune, naratiune, fictiune / Ghicitul in mamaliga

Zilele lui curgeau in ritmul morii. Acolo se nascuse, tot acolo, in dosul casei, si-a ingropat parintii si sotia. Acum, varuit de faina, astepta sa-l ia si pe el valul cel mare si negru care asterne linistea peste oameni. De cand se facuse moara cea noua in sat, „pe curent”, din ce in ce mai putini oameni veneau la moara lui veche. Totusi, putinii batrani care mai puteau ridica sacul cu malai, veneu tot la el sa asculte huruitul molcol al pietrei de moara, invirtita lenes de apa paraului. Cum avea destula vreme pentru fiecare client, morarul punea pe masa mamaliga si horinca, ba chiar si doi cleni si cateva mrene somnoroase, ratacite de dimineata sub roata morii. Dupa ce-si depanau amintirile din tinerete (ce vremuri, ce jocuri, ce codane, ce rege!...), batranii atacau virulent moara noua, cu piatra ei care arde faina de nu mai creste painea, iar mamaliga se face un terci apos. Aici nu-i asa, ii spunea morarul, uite faina pentru mamaliga asta am macinat-o ieri. Io nu ma grabesc, imi place sa-l vad pe om ca pleaca multumit de la mine din moara. Cand iese omul cu sacul cu malai de la moara, dracu’ ii ia gustul. Cand faci mamaliga in moara, nu te mai saturi; dar afara te saturi. Vezi, de aceea-mi place sa stau cu oamenii la povesti, sa ii invat sa nu-si bata joc de darul lui Dumnezeu. Imi spunea tata, care a fost tot morar aici in sat: mamaliga si painea sa n-o calci in picioare, ca-i pacat. Sa nu prefaci mamaliga de multe ori, ca gasesti vine de sange prin ea. Ii pacat sa arzi trupul lui Dumnezeu de mai multe ori. Amu’ nu mai tin cont de asta. Da’ cate n-am mai auzit de la tata... Zicea ca sa nu tai mamaliga din frunte, ca te infrunteaza altul. Cand mamaliga se uita nesarata, e a bine. Cand ramane mamaliga lipita pe ceaun, sa n-o mananci, c-o sa ai napaste. Cand scapi mamaliga din mana fara sa stii, ai un neam flamand sau cineva infometet o sa-ti vina la casa. Vasul in care se face mamaliga, indata ce se toarna, se pune apa in el, caci de-l vei lasa asa, se arde si te blastama. Cand mananci mamaliga din ceaun, faci a saracie si se da uliul la pui. Nu-i bine sa dai mamaliga calda la cani, ca turba. Mai stia si multe semne. Aproape ca ghicea in mamaliga, ca si tigancile alea cu poale ce-ti ghicesc in palma. Vedea in mamaliga drumuri si dureri, necazuri si bucurii. Cand pe mamaliga se vor face dungi si crapaturi e semn ca ai sa faci drum mare sau mic, dupa cum sunt semnele. Incotro este crapata mamaliga, intr-acolo ai sa pleci, asa imi spunea. Cand avea chef de glume, imi spunea, razand subtire pe sub mustata albita de faina: Fetele amurezate, cand fac mamaliga si o toarna din caldare, pun apoi in ea apa, apoi beau, ca sa le iasa focul de la inima cum iese din caldare in apa. Parca in jurul morii si-a mamaligii se invirtea toata lumea. Tot dupa mamaliga se fixa si pretul malaiului. Sa nu tai mamaliga cu ata de jos in sus, ca se scumpeste malaiul, ma avertiza el. Si cand m-am insurat mi-a spus: Femeile care vor copii, sa manance malai macinat la moara noua si sa bea apa de la fantina noua. Se vede ca n-am ascultat, uite asa am ramas singur la batranete, langa moara asta veche care macina in gol, pana mi-a macina si mie oasele. Emanuel LUCA