natiune, naratiune, fictiune: Dragostea pluteste-n aer

Ca un stejar vanjos, drept si trufas se ridica semet dintre obraji. Multi il considerau urat tocmai din cauza asta, insa pe Vasalica a Mitrului din parau nu-l supara nasul decat cand trebuia sa bea berea din halba, caci se poticnea marginea recipientului de enormul sau organ crescut peste masura de mare, dintre cele doua sprancene stufoase. In schimb, simtea orice schimbare in jurul sau, nu trebuia decat sa-si ridice nasul si prorocea: „Mai Grigore, nu te duce, ma, la coasa, ca vine furtuna". Ajunsese la performanta de-a ghici „dintr-o rasuflare" cata apa toarna lelea Catita, carciumareasa, in bere, ce hiba are Gheo la tractor, ca „n-are ardere completa". Stia chiar ce-a baut popa aseara si care vaci umbla dupa taur, numa' amusinand drumul pe care trecea ciurda satului. De la o vreme, de cand s-a intors fata sefului de post de la facultate si statea toata ziua la gard cu femeile maritate, a bagat de seama ca „sexul slab” il privea mai cu drag. Ba le-a si mirosit pe cateva „ca-i poarta sambetele”. A inteles motivul doar dupa ce-a auzit-o intr-o zi pe fata sefului de post cum ii explica domnisoarei invatatoare: „Prin intermediul mirosului, considerau popoarele primitive, se stabilesc legaturi cu fortele si fiintele nevazute, de aceea, nasul devine un simbol al comunicarii si expresia dorintelor, inclusiv ale celor sexuale. La romani, Erosul transmitea mesajele sale prin intermediul stranutului. Nasul mai e asociat sufletului si manei omului sau animalului, pentru ca narile sunt doua „porti", doua „rasuflatori". Exista si tendinta multor popoare de-a face legatura dintre nasul lung al unor barbati cu potentele lor sexuale si cu spiritul de dominare. Probabil, acestea sunt motivele pentru care in vechime exista pedeapsa taierii nasului, nasul taiat fiind semn al infamiei, iar la romani si un semn al imposibilitatii de succesiune la domnie. Tema pierderii nasului, furtul nasului mortului sau devorarii acestuia de catre un animal (pisica sau Catelul pamantului) este des intalnita in folclorul romanesc sub forma legendei omului slut la judecata de apoi (T. Pamfile). Din numeroasele expresii referitoare la nas se degaja functia sa simbolica, vazuta ca semn al orgoliului (a-si lua nasul la purtare, a nu sti de lungul nasului, nu-i ajungi la nas nici cu prajina etc), dar si de organ al capacitatii de orientare: a-si baga nasul in toate, unde nu-i fierbe oala, a avea nas etc. De aici, se desprind multe referiri la nas, in diferite preziceri: daca pe cineva il mananca nasul, inseamna ca are sa planga sau ca va ploua (I. Evseev). Dar exista o adevarata arta a prezicerilor „dupa nas”: daca te mananca o nara – te asteapta un botez; daca te mananca varful nasului – vei avea parte de un chef; daca visezi ca ti-a crescut nasul – vei avea parte de bogatie si de glorie; daca visezi ca ti-ai pierdut nasul – vei fi umilit, iar daca ti se arata ca ai doua nasuri – te asteapta o cearta sau chiar o paruiala”. Vasalica a Mitrului din parau a ridicat nasul, privind-o cu alti ochi pe domnisoara invatatoare, care rosise dupa povestea auzita. Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro