Natiune, naratiune, fictiune. Dimineata devreme

In jurul paharelor de bere se construia o lume. Daca priveai de departe, ca pe un monitor, casele si fabricile cresteau precum intr-un joc de strategie sub barbiile prietenilor. Ici- colo cate un parc, o fantana arteziana, chiar un teatru si-o opera. In pietele mari, statui impunatoare de bronz zgariau, cu bratele ridicate, norul de fum ce se aduna peste orasele prospere. Sub clopotul de praf si fum, popoare minuscule de oameni mergeau, cu gentile sub brat, adunandu-se la portile cladirilor care-i sorbeau in pantecul lor imens. Cand se ridicau paharele de bere de pe masa, popoarele de oameni minusculi se opreau infiorati: dintr-o sorbire se demola o fabrica si crestea un supermagazin, se taia un parc si se cladea o scoala, se radea de pe fata pamantului o biserica si.... Nu! De biserici sa nu ne atingem, chiar daca sunt prea multe, a decretat o fata blonda, cu suvite carliontate... mai bine, blocul ala de nefamilisti... oricum e mizerie si se aud numai manele. Ma gandesc ca aici ar trebui o filarmonica, asa cum au toate orasele mari. Imediat nefamilistii si-au luat familiile sub umbrele si, prin ploaia ce curgea de pe halbele de bere, au intrat in spitale, in ospicii, in cimitire. Cativa au plecat din oras, tocmai pe cand prietenii nu erau atenti si mai comandau un rand de bere. Sub privirea visatoare a prietenilor au cazut, rand pe rand, bancile din fata blocurilor (pensionarii si-au luat tablele de sah si s-au mutat pe scari), pietele de alimente (vanzatorii si-au luat cantarele, gogosarii, rosiile si vinetele si-au plecat sa le vanda prin sate), primaria si prefectura (functionarii si-au luat dosarele si le-au predat la arhive). Acum era liniste, doar o muzica linistita curgea din megafoanele postate pe fiecare stalp din cetate. In fiecare dimineata, oamenii ieseau devreme din case, mergeau la biserici, apoi la munca (au ramas cateva fabrici ascunse la periferie), treceau pe la dentist (control zilnic), apoi la filarmonica, teatru, galerii de arta, cinematografe etc., cativa intrau in spitale, cativa in cimitire. Dimineata se trezeau devreme. Prietenii erau multumiti. Inainte de ora inchiderii, o fata cu ochi adanci le-a spus: Mie nu-mi ajunge orasul asta! Simt ca ma plafonez. Aici nu poti creste mai mult... imi trebuie alte cetati, cu viata culturala, cu oameni.... cu viata, daca intelegeti ce vreau sa spun... Cand au iesit prietenii din crasma, un cersetor isi numara banii pe bordura. I-a privit, fara sa le ceara nici un leu, si-a strigat in urma lor: Femeia a pacatuit, de aceea lucram noi acuma asa de greu pamantul, caci Dumnezeu i-a spus lui Adam ca numai atata sa lucre cat va ajunge imprejurul lui cu mana, cand va sta jos, si de acolo ii va fi de ajuns pe un an. Dracul a venit si a spus femeii sa prinda o bucata mai mare de pamant, ca sa aiba mai mult. Adam a ascultat-o si a inceput a prinde la pamant cat a putut si de aceea acuma trebuie sa muncim. Dar de nu asculta pe Eva, in bucatica aceea de toate s-ar fi facut: malai, grau, poame... in sfarsit, ce trebuie omului, cat pentru casa lui! In oras se facea dimineata, oamenii minusculi strangeau gentile sub brat. Ei pleaca devreme... Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro