Natiune, naratiune, fictiune/Despre inger

Cand coboara Ion Clopotarul din turla bisericii, linistea ce se lasa ingrozeste satul. Femeile ies la poarta muscandu-si naframele, batranii se grabesc spre cartile de rugaciuni, barbatii lasa coasele si-si aprind o tigara. Copiii mai scancesc o data si apoi tac. Atunci iese Clopotarul din biserica. Se inchina ostenit in fata Cristului de tabla. Priveste in asfaltul fierbinte, ars ca si grumazul lui. Trece tacut si orb pe langa porti. „Bade Ion, cine-o murit?” il intreaba inspaimantate femeile. „Murit-o Moasa Marie... ori Badea Papuc din Prihodiste? Cine s-o dus?”. El nu aude decat urmele clopotului celui mare cum ii mananca din carne si-si poarta umbra imputinata pe langa oameni. Pana ajunge la bufetul din gura ulitei, o oaste de oameni se strange in spatele lui: unii inspaimantati de pasul apasat al clopotarului, altii, ca un cor de muste, facand pronosticuri. Abia cand ajunge Clopotarul la tejghea, tace poporul si plozii scancesc in somn. Si dupa ce bea primul pahar (caci toti stiu ca el trebuie mai intai sa bea primul pahar) le spune: „Toti copiii de tata care mor vor fi ingeri”. Apoi mai bea inca un pahar si femeile isi leaga mai strans sub barbie naframele, caci e ceva grav daca bea Clopotarul al doilea pahar. Dar Clopotarul mai bea si al treilea pahar si spune: „Cate zile ii avea, cu cutitul asupra altuia sa nu te rastesti, ca fuge ingerul de tine. Asa trebuie sa stii”. Atunci a rasuflat poporul usurat, iar o baba ce tocmai ajunsese la bufet a spus: „No, nu-i nici un bai, no murit nimeni, iara vorbeste despre inger... Stie-l pacatele ce-o patimit...” Dar Clopotarul a pironit-o cu privirea: „Nu ridica degetul in sus catre cer, vrand sa arati soarele ori luna, caci scoti ochii ingerilor”, si-a mai cerut un pahar. „Ascultati-ma, fiecare om are un inger pazitor, care are indatorirea sa-l pazeasca, din ziua botezului pana la aceea a mortii. Pe partea dreapta a omului sta ingerul pazitor, pe stanga, Necuratul. Cand dracul e mai tare, se zice ca omul este slab de inger. Sunt multe lucruri pe care voi nu le stiti. Ca voi nu vedeti ingerul... Nici sa vorbiti cu el nu stiti, dar nici voi intre voi... Cine-ti spune „bag cutitu-n tine” si se rasteste, fuge ingerul de la el patruzeci de zile si-ti ia sapte pacate. Si plange. Da’ voi nu-l auziti... Ca multe ati afla daca ati sti sa-l auziti. Cand primeste cineva capra la Sf. Vasile, nu se apropie ingerul cincizeci de zile de acea casa – asa mi-a spus, dar poate mai glumeste si el din cand in cand, ca prea il amarasc oamenii.” Deja ceata de oameni incepe sa se risipeasca si cel de la tejghea ii mai toarna un pahar. „De ce va intristati doar cand mor oameni... Cand suparati ingerul putin va pasa. Eu atat va mai spun: Toti copiii de tata care mor vor fi ingeri. De aceea, camasa in care se schimba li se despica de sus pana jos, ca sa poata zbura.” Si Clopotarul s-a ridicat, impletindu-si pasul cu dangatul clopotului cel mare. Emanuel LUCA