natiune, naratiune, fictiune : De profesie, chirias

Sunt chirias de profesie si am o vechime considerabila in aceasta munca. E o profesie cu multe avantaje (pe care nu vreau sa le insir aici pentru a economisi spatiul tipografic), dar pe care, pentru a o invata, trebuie sa faci multe sacrificii. De pilda, eu, desi am 15 ani vechime in domeniu, sunt considerat doar un debutant in aceasta meserie. Sunt multe lucruri pe care inca nu le-am deslusit. Imi spunea zilele trecute un prieten, un adevarat chirias cu vechime si experienta, ca in spatele acestei meserii sunt intelesuri ascunse. Am zambit, dar mi-a atras atentia ca meseria asta trebuie luata foarte in serios. Ca, in acest domeniu, intre chirii, dragoste si cuvinte e o stransa legatura. Ca si locurile in care ai stat, ca si fostele iubite, mi-a spus, cuvintele tradate se rup din tine, luand cu ele doua-trei luni din carnea noptilor tale. Abia pe urma, o sa le simti gustul amar pe limba, cand lipsa lor o sa te impiedice sa duci pana la capat o fraza sau cantecul acela, cum s-o fi numind el… Abia apoi o sa te paraseasca si cuvintele vandute prin ziare. Apoi incet, o sa piara din sangele tau si silabele uitate pe noptierele fostelor iubite. In coltul asta de oras nu ma cunoaste nimeni si oamenii locului nu zambesc incurajator atunci cand invat sa musc din asfaltul dinaintea noptilor lor de dragoste. Aceleasi ganganii le strivim sub talpi, doar ca mie imi pare ca unele pocnesc prea tare trezind vecinii care-mi contorizeaza pasii. Nu ma cunosc nici bibelourile cu mirese roz, nici cu pescari batrani fara fir la undita, nici macar icoanele din casa. De aceea am curajul sa umblu dezbracat dupa cuvinte prin fata lor. Uneori, cand deschid geamul, ies afara cuvintele re-citite si navalesc pe fereastra mecanicului auto de la doi, in timp ce-si mesteca hulpav tocanita de cartofi cu parizer. Apoi, (imi spun cuvintele), el i le aseaza, cu bun simt, in adancitura umarului. Sotia de mecanic auto isi goneste copiii la culcare si pune asternuturi noi. Cuvintele se intorc uzate in cartile unde s-au nascut… Dupa o scurta pauza, privind undeva departe, mi-a mai spus: Zeitele au intotdeauna bratele retezate. Cel putin, asa stiu eu din almanahurile colorate ale tatalui meu in care ele priveau absente pagina fara sot din dreapta care cadea peste ele. Si, putin mai tarziu, mi-am dat seama ce usor poti sa ajungi la ele, ca au si ele nevoie sa le aprinzi tigarile si sa le intorci paginile cartilor. Ce usor… Aici sunt mult mai aproape de gara, aud primul cand vin si cand pleaca sufletele. Si ies de fiecare data cu flori sa astept doamnele care coboara cu bagaje multe si grele… Lucrurile nu sunt atat de simple cum par, mi-a trantit la sfarsit, lasandu-ma cu anunturile din ziare de la rubrica „inchirieri”. Sunt chirias de profesie si am o vechime considerabila in aceasta munca. Cel putin asa credeam pana acum… Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro