Natiune, naratiune, fictiune - Casa fara numar (I)

Veste groaznica s-a intins peste satele chiorene. Se inchid cazanele pentru horinca! In toamna dinaintea aderarii, am oprit la o horincie ca sa aflam cate ceva din aceasta „taina” a horincii. In timp ce-si aprindea o tigara cu un taciune de sub cazan, omul ce veghea margelele horincii ne-a spus: Pentru ca horinca sa iasa buna, merele se culeg cand is coapte si ptica pa jos. Se pot culege si acelea care is putrade, da’ trebe sa fie zamoasa si nu uscate. Apoi merele se daralesc sa fie marunte si sa poata fi puse la fermentat. (Mai demult, se punea fiecare mar in piua si se zdrobdé). Dupa ce le-ai daralit, pui merele intr-o bute sau intr-o cada si le lesi acolo cam o luna sau doua, depinde de cum ii vremea. Daca-i cald, se gata mai repede. Poti sa-ti dai sama cand is gata ca sa departa monturile de cada. Le gusti – bagi un deget in monturi si-l gusti – daca-s bune la gust ca vinu’ si nu acre, atunci poti sa le fierbi. Daca nu fierbi monturile la timp nu-ti mai iese horinca buna, ca se pierde taria. Numa’ daca timpu-i rece si ingheata monturile peste iarna le fierbi primavara, da’ inainte de a se incalzi. Cand is gata le duci la horincie cu oblonu. Aici imbreci o caldare cu monturi, daca-s mai groasa mai pui citeva galeti de apa peste ele ca sa poti invirti in ele si sa nu sa lege, ca daca sa leaga iese horinca afumata. Caldarile aieste care-s pa la noi is facute din arama. In cazan sa pun monturile, apoi pasta cazan sa pune comanacu’ – aicea sa strage taria, aburii. Deasupra comanacului sa pune puntea, care-i facuta din arama mai subtare, si care mere pana la gandac. Aicea, gandacu’ sa baga in apa sa sa raceasca si sa sa faca aburii horinca. Is doua feluri de racitoare pa la noi – unu-i subtare si invartit ase ca un gandac, altu-i mai mare si-i ca un sac. De aici, din racitor, iesa o tede subtare pa care cura mursa. Dupa ce-ai imbracat caldarea, sa pune comanacu si puntea si sa lipesc cu lut argilos fara pietre, in care sa pune si un pic de faina ca sa sa prinda mai bine. Sa lipeste jur-imprejur pa langa comanac si pa langa punte sa nu iasa aburu’. Dupa aceie nu le mai misti, pana ce schimbi caldarea. Trebe sa mesteci tat timpu in caldare ca sa nu sa lege. Focu trebe facut cu lemne uscate. Nu trebe sa fie tare mare ca iese mursa calda si tulbure si nu-i buna apoi horinca. Cand incepe sa curga mursa, tragi focu, il mai stimperi sa marga caldarea mai incet. Mursa o controlezi din cand in cand, sa vezi daca mai este tarie in ea: sa ia o jumatate de pahar de mursa ase cum cura si o arunci pa comanac si o aprinzi repede cu o pozdarie. Trebe sa arda cu flacara albastra. Daca nu mai arde insamna ca-i gata caldarea, ca nu mai iesa tarie din ea. Trebe sa gusti si mursa sa vezi daca nu-i rea la gust, ca trebe sa fie buna la gust ca pómile nu sa miroasa a ars. Daca nu-i limpede si daca-i fierbinte, insamna ca-i focu pe tare. Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro