natiune, naratiune, fictiune: „Patologie” rurala

In clipele cand nu pandea fiinta ce aparea si disparea intr-un mod dubios in paginile lui Heidegger si nu cauta unghiul de fuga in lucrarile lui Maurits Cornelis Escher, Vasile Platon, intelectual din Cetatele, lectura ziarele locale invaluit de aroma cafelei. Cum era un intelectual de rasa, se oprea, mai ales, asupra noilor descoperiri din domeniul stiintei. In acea dimineata insorita de iarna blanda si-a oprit ochii asupra unui articol ce descria, destul de lapidar, dupa parerea sa, efectele unui nou medicament, mai ieftin, mai bun, mai colorat si mai promitator decat batrana pastila de Viagra. Cum era un intelectual de rasa, a citit, totusi, tot articolul. Catre final, mana a inceput sa-i tremure pe ceasca de cafea, sangele i s-a scurs din obraji, muschii picioarelor i s-au contractat brusc, ca apoi sa faca loc unui val de caldura necunoscut, ca un fluviu ce-i paraliza membrele. Cerul s-a rotit o clipa, soarele l-a privit de sus si apoi s-a pravalit cu toata dogoarea in creierul lui, ca un piron de foc, incoltind samanta de idee diabolica. Lui Vasile nu-i venea sa creada. In articol scria² „Din cei 30 de pacienti care necesitau tratament si care au fost consultati de medicul (sa-l numim, pentru cititori, Ciomu), toti cu probleme sexuale, majoritatea au fost intelectuali”. Cum era un intelectual de rasa si cum stia ca ziarele si statisticile nu mint, Vasile si-a dat seama ca viitorul familiei Platon din Cetatele este in pericol. Cum nu fusese la doctor de cand avusese varsat de vant si cum toate membrele organismului sau functionau in parametri normali, cum ii sta bine unui intelectual de rasa, si-a dat seama ca pericolul vine din alta parte² conditia intelectualului in Romania sau, mai bine zis, starea de saracie in care-si duce existenta intelectuala. Iar legatura era simpla² patul lui subred scartaia la orice miscare si in asemenea conditii, pana si zimbrii refuza sa se imperecheze, d-apoi omul aflat in topul tabelului evolutionist. Fiind intelectual de rasa, Vasile n-a pus mana pe ciocan si pe cuie ca sa rezolve problema, ci a ales din raftul de sus o carte veche care descria pe scurt simbolismul acestui obiect de mobilier atat de important pentru om² „Simbolismul patului provine din cele doua functii esentiale ale sale² loc de odihna si loc de reproducere a oamenilor (nu e musai sa fie in aceasta ordine). Mitul patului lui Procust la greci este legat de stravechea tema a castrarii barbatului in urma infaptuirii unui act sexual. Metamorfoza „intinderii” celui mic si a „retezarii” celui lung incifreaza ideea imposibilitatii armonizarii depline a celor doua principii - masculin si feminin (I. Evseev). Sacralitatea patului in cultura traditionala romaneasca e reflectata printr-o seama de tabu-uri² este interzis sa dai cu matura pe pat sau sa cerni faina pe pat cu ciurul, deoarece cele doua obiecte sunt simboluri ale stramosului mitic si ale fecunditatii, ceea ce ar duce la o rodnicie excesiva a femeii”. Citind acestea, Vasile Platon, desi era intelectual, a pus mana pe matura, facand luna patul si casa in care nu mai calcase picior de femeie de aproape sase ani... Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro