Năstăcuța Iuga și Nicu Nichita, o poveste extraordinară despre talent, muncă, familie și omenie

Sunt celebri, talentați, frumoși și autentici, dar, mai presus de toate, niște oameni adevărați, cu suflet cald și bun. Năstăcuța Iuga și Nicu Nichita reprezintă unul dintre cele mai îndrăgite cupluri din folclorul maramureșean și românesc, și asta datorită faptului că nu sunt doar artiști desăvârșiți, ci și o familie model, un exemplu de modestie și omenie.

Mircea CRIŞAN
 
Se spune că, așa cum e glasul și privirea omului, așa îi este și sufletul. Zicala este perfect adevărată în cazul în­drăgitei interprete Năstăcuța Iuga și a soțului ei, Nicu Nichita. Pentru că vocea care a făcut-o celebră este un amestec de sensibilitate, căldură și du­io­șie, care nu pot emana decât dintr-un suflet și un caracter pe măsură.
Deși cei doi formează unul dintre cele mai îndrăgite cupluri din folclorul maramureșean și național, fiind cunoscuți și apreciați pe plan național și internațional, au rămas niște oameni modești, simpli și calzi. Iar povestea lor de viață reprezintă o dovadă a succesului construit prin ta­lent și muncă, dar și un model de fa­milie și de omenie.
Năstăcuța este originară din Săliștea, iar Nicu din Șindrești. Muzica populară, pasiunea lor, a fost cea care i-a adus împreună: „Datorită muzicii ne-am întâlnit. El a început să cânte de copil, la acordeon. A fost ajutat foarte mult și încurajat de Teofil Rad din Șindrești, care l-a motivat să aleagă acest drum. Apoi a învățat să cânte la orgă și la alte instrumente printre care și contrabas, fiind foarte ambițios. A fost angajat ca și contrabasist la Ansamblul «Transilvania». Noi ne-am întâlnit la Ansamblu și suntem împreună din 2006. Și eu am cântat de mică, am fost la diferite concursuri, iar primul concurs de an­vergură pentru mine a fost «Moș­tenitorii» la Tezaur Folcloric, în 2001, care la vremea respectivă era un fel de rampă de lansare. Liceul
l-am făcut la Sighetu Marmației și am venit la facultate în Baia Mare. În timpul facultății m-am angajat la Ansamblul «Transilvania» și acolo
l-am cunoscut pe Nicu. În 2010 ne-am căsătorit, în 2013 a venit pe lume primul copil, iar în 2018 a venit cel de-al doilea”, a spus Năstăcuța Iuga.
Năstăcuța și Nicu locuiesc în satul Unguraș și spun că se simt foarte bine în mijlocul acestei comunități de oameni harnici, liniștiți și buni: „Am locuit 10 ani în Baia Mare, dar având viața aceasta destul de agitată am simțit nevoia să ne retragem undeva într-un loc mai liniștit. Soacra mea este din Unguraș, iar bunicii, părinții ei din Unguraș ne-au făcut cadou un pământ. Bunicul lui Nicu a spus că cel mai drag pământ al lui i-l dă dacă este de acord să-și facă acolo casă. Și așa s-a și întâmplat. Casa am terminat-o imediat după nuntă și ne-am mutat în 2011”.
Aici, în casă, și-au amenajat și un studio și împreună lucrează la melodiile care sunt atât de îndrăgite: „Din păcate, nu mai este folclor de cules, așa că ne facem noi piesele. La ora actuală eu mă ocup de partea de versuri, iar soțul meu face partea melodică. La un moment dat făceam eu și textul și muzica, dar este mai bine acum. Nu am numărat câte piese avem compuse de noi, dar sunt peste 80. Nu sunt exagerat de multe, dar dacă te oprești asupra lor îți dai seama că înseamnă ceva. Pe youtube sunt postate peste 50, dar sunt și altele încă nepostate. Avem lansate două albume de muzică populară și două de colinde apărute la Euro Music Cluj. Avem și un studio amenajat la noi acasă unde putem să înregistrăm. Foarte mulți colegi de-ai noștri și-au înregistrat piesele la noi”.
Deși, inclusiv acest domeniu este afectat de comercializare excesivă, Năstăcuța și Nicu sunt apreciați în primul rând datorită autenticității și seriozității. În spatele unui spectacol sau a unei apariţii muzicale noi, stau ore și ore de muncă: „Este greu ceea ce facem noi, pentru că până să ajungi la un eveniment și să se audă cum se aude, este foarte multă muncă în spate. Pentru că este vorba de un moment de spectacol, iar pentru un spectacol de două ore este multă muncă și multă pregătire. Noi avem și sonori­zarea noastră profesională, pentru că Nicu este un perfecționist din acest punct de vedere și vrea ca sunetul să fie impecabil. Pentru reușita evenimentelor avem o întreagă echipă: cumnatul Adi Nichita din Șindrești, la tobe; la vioară, Flaviu Dan (care este și finuțul nostru), saxofon - Mihai Pop, Dragoș Buda – orgă, și îi mai avem drept colaboratori pe Marinel Cozma și Ana Botișan. Nu avem contracte cu impresari de la București, pentru că noi activăm mai mult pe Maramureș și în județele învecinate, pe zona Ardealului”.

Însă, dincolo de muncă, este în primul rând mulțumirea de a aduce bucurie în sufletele oamenilor. Iar printre amin­tirile despre spectacole și evenimente, se numără și multe momente amuzante: „Au fost multe situații de care ne-am amuzat copios, poate dacă m-aș gândi mai mult mi-aș aminti de ele. De exemplu, ne-a sunat o doamnă să stabilim detaliile pentru o nuntă. Am vorbit cu ea de mai multe ori în ziua respectivă iar spre seară, când am stabilit unde ne întâlnim, am întrebat dacă ea este soacra sau mi­reasa. Iar răspunsul a fost: «Eu sunt mirele». A fost o situație destul de stânjenitoare pentru noi, dar avea o voce atât de subțire încât eram siguri că pe întreg parcursul acelei zile am vorbit cu o femeie la telefon, iar Nicu a salutat de fiecare dată cu «sărut mâna». Altă situație mai ciu­dată a fost la ultima nuntă din Dumbrăvița, unde am tras o trântă îm­brăcată într-un frumos costum popular. Dar situații de acestea, să mă împiedic, am mai avut de multe ori de-a lungul timpului. Altă dată ne-am întâlnit cu o pereche, ea era mai tinerică, iar el avea peste 50 de ani. Iar după ce am stabilit toate detaliile pentru nuntă, am întrebat dacă ei sunt socrii mari, sau socrii mici. La care ei răspund: «Nu, noi suntem mirii». Ne-a fost destul de rușine pentru această gafă, dar apoi a devenit pentru noi un moment memorabil din care ne-am învățat minte să avem grijă cum formulăm întrebările”.
Cât privește planurile de viitor, Năstăcuța Iuga spune că: „Noi nu ne facem planuri pe termen lung. Ne dorim să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoși, că restul, prin muncă, vin de la sine. Cert este că ar trebui să ne răsfățăm mai mult, pentru că la acest capitol avem carențe. Nu ne-a prea permis timpul să ne răsfățăm, mai ales că cel mic încă nu are doi ani, iar Nicu a fost în ultima vreme student la Cluj și a făcut naveta. Acum mai așteptăm un pic să crească copiii și apoi să mergem într-un concediu adevărat. Ne-am relaxat maxim 2 – 3 zile pe aici pe aproape, mai ales că soțului meu nu-i place să meargă în străinătate. De câțiva ani ne tot sună mai multe persoane să facem un turneu în America, dar soțul meu nu este încântat de idee, chiar dacă ne-au spus că ei stabilesc evenimentele în funcție de când vrem noi să mergem. Am fost și în străinătate, dar mai mult în Europa și în special în perioada când eram la Ansamblul «Transilvania». Dar în ultima perioadă, mai ales de când suntem și cu copii, nu ne-am prea dus”.

Oamenii din comuna Dumbrăvița, în mijlocul cărora trăiesc cei doi artiști, îi îndrăgesc foarte mult și datorită felului lor de-a fi, extrem de deschis și cald. Năstăcuța Iuga spune că: „Noi nu ne considerăm vedete, ba mai mult, suntem banal de simpli. Noi ne comportăm firesc cu toată lumea, pentru că nici nu ne-am simți bine să fim cu nasul pe sus și cu aere de vedetă. Probabil ține și de caracterul omului, dar nouă chiar ne place să ne simțim oameni obișnuiți. Trăim într-o comunitate foarte frumoasă, cu oameni foarte harnici. Așa sunt toți oamenii din toate cele 6 sate ale comunei Dumbrăvița. Tocmai de aceea, dacă nu am avut programate alte evenimente la data respectivă, de fiecare dată ne-am implicat în activitățile artistice, în spectacolele organizate în comuna noastră, și ne-a făcut mare bucurie. Le dorim să rămână întotdeauna aceiași oameni frumoși, de omenie, harnici și credincioși. Este o comunitate foarte frumoasă și chiar ne place și ne mândrim că suntem aici”.

„Trăim într-o comunitate foarte frumoasă, cu oameni foarte harnici. Așa sunt toți oamenii din toate cele 6 sate ale comunei Dumbrăvița. (…) Le dorim să rămână întotdeauna aceiași oameni frumoși, de omenie, harnici și credincioși. Este o comunitate foarte frumoasă și chiar ne place și ne mândrim că suntem aici”.